Conform Digi24: SUA își reevaluează prezența militară în Europa, iar unele țări ar putea pica testul NATO, într-un context de pregătire pentru un nou echilibru de putere în cadrul alianței. Presiunea exercitată de Donald Trump asupra NATO schimbă modul în care Europa își construiește apărarea. Aliații europeni își majorează cheltuielile și caută alternative la echipamentele și tehnologia americană, în timp ce Pentagonul analizează posibilitatea reducerii trupelor americane de pe continent.

România se află în centrul acestei ecuații prin baza militară de la Mihail Kogălniceanu, unde Statele Unite continuă să investească și să mențină capabilități importante. Deocamdată, confruntarea lui Trump cu aliații nu a dus la o retragere majoră a trupelor americane, dar o reducere semnificativă a efectivelor rămâne posibilă.

Baza din România, un exemplu al schimbărilor

La Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu din România, schimbările produse de politica administrației Trump sunt vizibile. Baza, cunoscută ca MK, a fost construită și organizată pentru a răspunde nevoilor militare americane, străzile sale purtând nume precum Alabama sau Ohio. Militarii americani sunt prezenți aici din 1999, sprijinind operațiunile SUA din Irak și Afganistan.

În 2025, aproximativ jumătate dintre cei 2.000 de militari americani aflați în România au plecat, în contextul realinierii prezenței militare americane în Europa. Pentru România, stat NATO aflat pe flancul estic, această reducere a fost privită cu îngrijorare, mai ales în contextul incidentelor cu drone rusești.

Cu toate acestea, situația este complexă. Nouă aeronave americane de realimentare KC-135 Stratotanker au fost staționate la Mihail Kogălniceanu, compensând parțial plecarea altor militari și demonstrând că Washingtonul continuă să se bazeze pe infrastructura militară europeană. Această situație contradictorie, în care președintele american amenință cu retragerea trupelor, dar SUA continuă să investească în baze strategice, este în centrul schimbării produse.

O alianță sub presiune, dar unită

NATO se află sub o presiune semnificativă, dar alianța nu s-a destrămat. Republicanii și democrații din Congres, precum și marii contractori americani din domeniul apărării, au o influență politică suficientă pentru a limita posibilitatea unei retrageri americane din NATO. În același timp, acțiunile administrației americane au produs efecte asupra modului în care europenii își planifică securitatea, crescând preocuparea privind predictibilitatea angajamentului american.

Cheltuielile pentru apărare au crescut în NATO. La summitul din 2025, aliații au convenit să ajungă până în 2035 la investiții echivalente cu 5% din PIB pentru apărare. NATO afirmă că aliații europeni și Canada și-au majorat cheltuielile pentru apărare cu aproape 20% în termeni reali în 2025 față de 2024.

Însă creșterea bugetelor nu înseamnă automat că toți banii suplimentari vor ajunge la companii americane. Cel puțin opt membri NATO – Canada, Polonia, Danemarca, Spania, Norvegia, Turcia, Franța și Germania – explorează modalități de a-și reduce dependența de armamentul, tehnologia și companiile americane. Pentru Washington, aceasta este o consecință potențial importantă: Europa cheltuiește mai mult, dar o parte din investiții ar putea merge către industria europeană.

Pentagonul analizează o posibilă reducere a trupelor

Una dintre cele mai importante surse de incertitudine este revizuirea prezenței militare americane în Europa. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, intenționa să anunțe o reducere cu aproximativ 25.000 de militari americani în Europa, dar planul nu a fost anunțat atunci. Hegseth a optat pentru o revizuire de șase luni a prezenței militare, afirmând aliaților că unele state ar putea „pica testul”.

Pentagonul a elaborat un document cu 57 de întrebări adresate aliaților pentru a evalua angajamentul lor. O posibilă variantă luată în calcul este reducerea cu aproximativ 25.000 de militari. Statele Unite au în prezent peste 81.000 de militari în Europa.

În pofida presiunilor, administrația Trump continuă să investească în infrastructura militară europeană. În Spania, SUA au anunțat proiecte de infrastructură și contracte de construcții în valoare de aproximativ 400 de milioane de dolari pentru modernizarea bazei Moron. În România, Statele Unite au investit peste 100 de milioane de dolari în extinderea Bazei Aeriene Mihail Kogălniceanu, iar România derulează un proiect de 2,7 miliarde de dolari pentru transformarea bazei. Aceste investiții ilustrează dependența reciprocă dintre SUA și infrastructura militară europeană.

Europa caută alternative la tehnologia americană

Un alt efect al schimbării relației transatlantice îl reprezintă achizițiile militare. Cel puțin opt state NATO analizează alternative la echipamentele americane. Canada, de exemplu, a ales un sistem radar arctic fabricat în Australia și analizează posibilitatea de a cumpăra avioane radar de avertizare timpurie din Suedia.

Pentagonul a criticat public tendința aliaților de a încerca să înlocuiască produsele industriei americane. Cu toate acestea, oficiali europeni, americani și canadieni consideră că dependența de tehnologia americană este analizată tot mai mult ca un risc strategic.

Europa începe să își regândească parteneriatele, inclusiv o cooperare mai strânsă cu Canada, în domeniul apărării. Guvernele europene continuă, cel puțin public, să susțină importanța NATO, dar problema încrederii pe termen lung rămâne. Pentru ca descurajarea NATO să funcționeze, Rusia și alți adversari trebuie să creadă că Statele Unite vor interveni în apărarea unui aliat atacat.

Pentru Europa, miza este dacă alianța transatlantică va continua să funcționeze pe baza aceluiași nivel de încredere și interdependență militară. Europa investește mai mult în propria apărare, iar Statele Unite își reevaluează rolul militar pe continent. NATO continuă să își consolideze planurile de apărare, dar raportul dintre responsabilitatea europeană și rolul american în securitatea transatlantică este în schimbare.

Sursa: Digi24