Conform Economica: Dunărea secată, o provocare pentru economia românească

Nivelurile record de scăzute ale apei pe Dunăre au declanșat o criză economică cu efecte stagflaționiste în România, afectând producția de energie, transportul fluvial și industria, într-un context economic deja fragil, marcat de stagnare și inflație persistentă. Valentin TĂTARU, economistul șef al ING, atrage atenția că acest episod reflectă atât impactul schimbărilor climatice, cât și consecințele investițiilor întârziate în infrastructura critică.

Impactul stagflaționist și riscurile inflaționiste

Reducerea debitului Dunării pune presiune pe costurile energiei electrice, transportului și, implicit, pe producția agricolă, alimentând un trend stagflaționist. Scăderea nivelului râului la Baziaș, de la o medie normală de 4.700 de metri cubi pe secundă în iulie la 1.500 de metri cubi, a perturbat transportul fluvial, a restricționat irigațiile și a dus la suspendarea mai multor servicii de feribot. De asemenea, autoritățile gestionează nivelurile barajelor pentru a asigura apa de răcire centralei nucleare de la Cernavodă.

Acest șoc de ofertă intervine într-un moment în care economia românească este deja vulnerabilă. PIB-ul este prognozat să se contracte cu 0,5% în 2026, după o creștere modestă de 0,7% în 2025, iar inflația se menține ridicată, în jur de 10,0% în ultimele patru trimestre. Economiștii avertizează că scăderea ofertei de energie nucleară, la care se adaugă cererea crescută din cauza temperaturilor ridicate, va forța România să se bazeze pe importuri și pe producția internă cu costuri mai mari. Aceasta exercită presiune asupra marjelor și riscă să se transfere către consumatorul final, periclitaând previziunile privind rata inflației pentru 2026, estimată la 6,0%.

Industria, un sector fragil afectat de criză

Producția industrială, deja în declin prelungit, se confruntă cu o nouă provocare. Între ianuarie și mai 2026, producția industrială a scăzut cu 3,1% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar sectorul prelucrător a înregistrat o scădere de 4,3%. Problemele industriei românești sunt anterioare pandemiei, fiind exacerbate de cererea slabă din Europa de Vest, costurile de finanțare și energetice, precum și de un parc de mașini și echipamente învechit.

Decizia producătorilor auto Dacia și Ford de a suspenda producția subliniază dependența sistemului energetic de marii consumatori. Deși Ford a declarat că întreruperea fusese planificată, faptul că autoritățile se bazează pe aceștia pentru echilibrarea sistemului arată alternativele limitate pe termen scurt. Această situație exercită presiune suplimentară asupra marjelor industriale și asupra apetitului pentru investiții.

Dunărea, un coridor strategic amenințat

Nivelul scăzut al apei Dunării afectează și transportul fluvial, esențial pentru un coridor strategic care leagă Europa Centrală de Marea Neagră, Ucraina și Moldova. Restricțiile de pescaj obligă navele să transporte încărcături mai ușoare, să aștepte îmbunătățirea condițiilor sau să transfere mărfurile pe alte rute. Au fost introduse suprataxe pentru nivelul scăzut al apei, iar barje de cereale și servicii de feribot au fost deja afectate.

Aceste perturbări se traduc în costuri de transport mai mari, aglomerări pe rutele alternative și o fiabilitate redusă, tocmai într-un moment în care companiile caută să-și diversifice rețelele logistice. Impactul macroeconomic al scăderii debitului Dunării este stagflaționist, reducând producția și crescând costurile pe mai multe paliere.

Investițiile finanțate din fonduri europene, inclusiv etapele finale ale PNRR, rămân un factor important de susținere a economiei. Succesul acestora va fi evaluat și prin capacitatea proiectelor de a crește reziliența României în fața unor astfel de șocuri climatice. Măsurile de urgență pot asigura aprovizionarea pe termen scurt, dar o strategie pe termen lung în domeniul energiei și transporturilor este esențială pentru a transforma acest episod într-un avertisment serios, nu doar într-un eveniment natural excepțional.

Sursa: Economica