Creierul uman continuă să uimească comunitatea științifică, cercetările din 2025 aducând descoperiri remarcabile despre complexitatea și adaptabilitatea acestui organ vital

Etapele vieții creierului

Unul dintre cele mai interesante rezultate ale anului a venit din analiza scanărilor cerebrale realizate pe mii de persoane. Aceasta sugerează că viața creierului poate fi împărțită în mai multe etape distincte. Adolescența, maturitatea timpurie sau vârsta înaintată depășesc simple clasificări sociale și reflectă faze ale reorganizării cerebrale. Creierul nu evoluează într-un mod liniar, ci trece prin perioade în care conexiunile dintre neuroni se reorganizează. Aceste schimbări influențează modul în care gândim, învățăm și ne adaptăm la mediul înconjurător.

Cercetările asupra memoriei timpurii au adus dovezi solide că lipsa amintirilor din primii ani de viață nu înseamnă absența memoriei. Studiile au arătat că hipocampul infantil, o regiune esențială pentru formarea amintirilor, este activ încă de la vârsta de un an. Bebelușii pot codifica experiențe reale, chiar dacă aceste informații nu pot fi accesate conștient la vârsta adultă. Mecanismele prin care recuperăm amintirile se modifică pe măsură ce creierul se dezvoltă.

O altă descoperire a vizat o proteină asociată cu boala Alzheimer. Niveluri ridicate ale acestei proteine apar în mod natural în creierul nou-născuților sănătoși, apoi scăzând treptat pe măsură ce creierul se dezvoltă. Procese considerate patologice la vârsta adultă pot fi parte din mecanisme normale de dezvoltare.

Progrese în tratarea bolilor neurologice

În 2025, oamenii de știință au pus sub semnul întrebării ideea că neuronii se formează doar în copilărie. Identificarea unor neuroni nou-formați în creierele unor persoane vârstnice a întărit ipoteza că neurogeneza nu dispare complet odată cu înaintarea în vârstă.

În planul percepției vizuale, s-a identificat un mecanism cerebral care ajută la diferențierea între realitate și imaginație. Halucinațiile pot apărea atunci când acest sistem de verificare nu mai funcționează corect.

Vești încurajatoare au venit pentru bolile genetice rare. Primele rezultate ale testelor clinice indică faptul că tratamentul experimental AMT-130, o terapie genetică aflată în faza de testare, poate încetini evoluția bolii Huntington. Terapia acționează asupra mecanismului de bază al afecțiunii.

Studiile asupra primatelor au continuat să reducă distanța cognitivă dintre oameni și celelalte specii. Cimpanzeii pot să își schimbe deciziile când apar informații noi care le contrazic așteptările. Studiile asupra bonobo sugerează că aceștia pot înțelege când o altă ființă nu deține o informație sau are o percepție greșită.

Lumina emisă de creier și misterul conștiinței

Cercetătorii au reușit să inducă o senzație vizuală care nu apare în mod natural, o culoare nouă, prin stimularea extrem de precisă a retinei cu ajutorul laserului. Experiența a evidențiat faptul că percepția nu este o copie exactă a realității exterioare.

Oamenii de știință au confirmat că creierul uman emite lumină, sub formă de biophotoni. Această emisie a fost detectată din afara craniului. Variațiile au fost asociate cu diferite tipuri de activitate mentală.

Una dintre cele mai dificile întrebări ale neuroștiinței a rămas deschisă. Este vorba despre modul în care apare conștiința. În acest an, două dintre cele mai cunoscute teorii despre conștiință au fost testate în experimente controlate. Rezultatele nu au indicat un „câștigător” clar.

Descoperirile conturează un an în care creierul a fost studiat și înțeles mai nuanțat.