Satul Vidreni, situat în județul Cluj, nu a avut niciodată foarte multe case, numărând în trecut aproximativ 15, însă acum circa 40-50 de ani, aici locuiau peste 100 de persoane. În prezent, atmosfera este foarte liniștită, iar în unele case mai locuiește doar o singură persoană, Ioan Matiș, relatează site-ul de știri locale.
„Eu mai rămân aici și, sus pe deal, locuiește o singură familie, formată din două persoane, pentru că fetele s-au căsătorit și au plecat. Eu rămân tot timpul aici, fiindcă această casă mi-a aparținut părinților. În trecut, erau 15 familii. Sunt pensionar din 2019, după o accidentare. M-am întors singur în 2001, după ce m-am despărțit de nevastă, și am crescut trei copii singur. Fetele au plecat între timp, în timp ce fiul meu a părăsit satul în 2014”, povestește bărbatul.
El își amintește de vremurile de altădată și de povești transmise de bunici și străbunicii săi.
„Duminica dimineața plecam pe la opt, iar la zece eram deja la biserică, la vreo șapte kilometri distanță. La sărbători, organizam hore țărănești până târziu, noaptea, până pe la trei sau patru dimineața.
Se spune că pe vremuri, în epoca haiducilor, doi frați din județul Alba, Vidra, au trecut pe aici. Se zvonește că unul a venit și s-a stabilit pe partea aceasta, unde și-a construit o colibă de pământ, iar celălalt s-a mutat în cealaltă parte a dealului. Așa s-ar fi născut denumirea de Vidreni, după orașul Vidra”, povestește Ioan Matiș.
Privind cu tristete către coastele care altădată erau pline de viață, el rememorează timpul trecut.
„Bătrânii au decedat, tinerii au plecat și cei care au plecat nu se mai întorc”, subliniază el.
Deși este singur în satul părăsit, el se simte bine cu propria lui companie, fiind obișnuit cu această situație.
„De ce să nu-mi placă aici? Nu sunt destul de urât? De ce să nu-mi placă?! Aici m-am născut și am crescut, și prefer să stau aici, în pădure, ca un animal sălbatic. De când mă știu, acest loc este locul meu de naștere.”
Sursa: G4Media
Articole similare
Fii primul care comentează