Conform Descopera: Intrarea României în Marele Război: Decizia care a schimbat cursul istoriei

Regele Ferdinand I și guvernul condus de liberalul IONEL BRĂTIANU au hotărât, în 1916, intrarea Regatului României în Primul Război Mondial alături de Antanta. Alianța cu Franța, Rusia și Marea Britanie a fost motivată de dorința de a elibera românii aflați sub asuprirea autorităților austro-ungare din provinciile istorice: Transilvania, Crișana, Banat, Maramureș și Bucovina.

Primele operațiuni militare au înregistrat succese notabile, forțând retragerea trupelor austro-ungare și eliberarea unei porțiuni semnificative din Transilvania. Aceste victorii timpurii au alimentat speranțele naționale și au consolidat convingerea că Unirea Mare era la un pas de realizare.

Provocările unui război neprevăzut

Cu toate acestea, intrarea în conflict a scos la iveală rapid problemele de organizare și pregătire ale armatei române. Lipsurile în aprovizionare, corupția din rândurile clasei politice și o strategie defensivă deficitară au pregătit terenul pentru dezastru. Mai mult, sudul țării a rămas vulnerabil în fața atacurilor bulgare, Bulgaria alăturându-se Puterilor Centrale.

În fața progresului rapid al forțelor române în Transilvania, germanii au transferat pe acest front patru divizii, reușind să stopeze avansarea. Rușii au trimis și ei trei divizii în sprijin, însă aprovizionarea lor s-a dovedit a fi insuficientă.

Degringolada și sacrificiul de pe front

Generalul german AUGUST VON MACKENSEN a coordonat un contraatac decisiv, desfășurat pe 1 septembrie 1916, cu o armată multinațională compusă din trupe germane, bulgare și otomane. Atacul, lansat dinspre Bulgaria spre nord, a vizat direcția Constanța, punând presiune pe sudul țării. Garnizoana de la Turtucaia, lipsită de sprijinul necesar din cauza concentrării trupelor pe frontul transilvănean, s-a predat pe 6 septembrie trupelor bulgaro-germane.

Înfrângerea de la Turtucaia a marcat începutul unui sfârșit. În următoarele trei luni, până în decembrie 1916, cea mai mare parte a sudului țării a fost ocupată. Regele FERDINAND I, guvernul și populația s-au refugiat în Moldova. Armata română înregistrase deja pierderi semnificative, peste 250.000 de militari, o treime din efectivele mobilizate.

Imagini istorice surprind eforturile femeilor române, îmbrăcate în port tradițional, care, sub sloganul „Ajutați România!”, strângeau fonduri pentru Crucea Roșie, destinată sprijinirii soldaților răniți. În ciuda greutăților, armata română a continuat să lupte, oprind avansarea germană în ianuarie 1917.

Pierderile totale ale armatei române au fost estimate între 300.000 și 400.000 de soldați, morți, răniți, dispăruți sau prizonieri. În contrast, pierderile Puterilor Centrale au fost de aproximativ 60.000 de oameni. Superioritatea germană în logistică, echipare și pregătire de luptă a fost evidentă.

În 1917, luptele au continuat, Moldova rămânând neocupată datorită strategiei de apărare în triunghi a Armatei a 4-a, care a protejat Iașiul. În mai, armata română a participat, alături de aliații ruși, la Ofensiva Kerenski, reușind să rupă frontul austro-ungar la Mărăști. Totuși, eșecul dezastruos al ofensivei ruse a oprit avansarea. Forțele lui MACKENSEN au contraatacat, dar au fost respinse la Mărășești.

Între timp, germanii au exploatat resursele României, extrăgând peste un milion de tone de țiței din câmpurile petroliere de lângă Ploiești și rechiziționând două milioane de tone de cereale, resurse vitale pentru efortul de război german.

Izolată după semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk de către bolșevici, România a fost nevoită să încheie pacea cu Puterile Centrale prin Pacea de la București. După ofensiva victorioasă de la Salonic, care a scos Bulgaria din război, România a reintrat în conflict pe 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de încetarea ostilităților pe frontul de vest.

Unirea cea mare: Reîntregirea neamului

Anul 1918 a marcat împlinirea visului național. Pe 9 aprilie, Sfatul Țării din Basarabia a proclamat unirea cu România. Pe 28 noiembrie, Bucovina a votat pentru unire, iar pe 1 decembrie, la Alba Iulia, reprezentanții românilor și sașilor din Transilvania au adoptat proclamația de unire cu Regatul Român. Aceste acte de voință au fost recunoscute ulterior prin Tratatul de la Versailles, în conformitate cu principiul autodeterminării.

Sursa: Descopera