România exportă banane și… democrație?

Acum câțiva ani, o știre a făcut valuri: România, țară exportatoare de banane. O ironie, ar părea. Totuși, realitatea este că România chiar exportă banane, situându-se pe locurile 56-57 la nivel mondial. Vorbim despre aproximativ 3.700 de tone de banane, în valoare de circa 4 milioane de euro.

Ungaria, destinația bananelor… și a lecțiilor de democrație

Cam 200 de camioane cu banane pleacă la export, deși la noi nu se produce nici măcar o tonă. Este vorba de banane importate verzi, coapte în facilități speciale, în special în Timișoara, și apoi reexportate. Principalul beneficiar? Ungaria.

Ei bine, recent, Ungaria a devenit și destinația „exporturilor” de democrație. Cu ocazia alegerilor parlamentare din țara vecină, mulți cetățeni români s-au arătat extrem de interesați de desfășurarea procesului electoral maghiar. Lucian Mîndruță, descris uneori ca o vedetă media, alteori ca un propagandist, s-a deplasat la Budapesta cu scopul declarat de a-i învăța pe unguri cum să voteze.

USR s-a mobilizat exemplar, uitând de unele divergențe interne, concentrându-se pe „lupta” cu Viktor Orban. Ținta principală a criticilor la adresa premierului ungar au fost, de fapt, maghiarii din România. Aceștia, având cetățenie română și maghiară, puteau vota. Mai mult, USR a trimis observatori la alegerile din Ungaria, pentru a monitoriza corectitudinea procesului electoral. O abordare considerată de unii destul de… îndrăzneață.

Democrația autohtonă, un capitol închis?

Dacă în cazul exportului de banane există o explicație logică, procesul de coacere și reexport, în ceea ce privește exportul de democrație, granița cu impostura pare să fie ușor trecută. România, de multă vreme, nu mai produce intern democrație, și nici nu mai importă.

Dimpotrivă, importăm securism și cenzură din Moldova și Ucraina, și preluăm exemple nedemocratice dinspre vest. Digital Services Act al UE a fost transformat într-un instrument de control din ce în ce mai strict asupra mediului online. Se pregătește chiar extinderea acestui control, dominat de arbitrar, asupra întregului conținut online.

Dincolo de aceste aspecte, România înregistrează deficiențe democratice. Au fost anulate alegeri prezidențiale, fără ca până în prezent să existe un răspuns clar și susținut de dovezi referitor la decizia luată. Instituțiile statului au acționat în defavoarea democrației, împiedicând anumite persoane să candideze, deși acestea nu fuseseră condamnate.

Opacitate și ”lecții” peste granițe

Statul român devine din ce în ce mai opac, ascunzând cetățenilor informații esențiale. Nu știm, spre exemplu, valoarea exactă a ajutoarelor acordate Ucrainei în ultimii patru ani. Nu știm sumele exacte cheltuite de partidele politice pentru a influența presa. Nu știm ce s-a întâmplat cu armamentul contractat, plătit integral, dar doar parțial livrat.

Lipsa de transparență este o realitate. Cu toate acestea, România se aventurează să ofere lecții de democrație. Suntem pe locul 72 în Indexul Democrației elaborat de The Economist Intelligence Unit.

Este de remarcat că Lucian Mîndruță, cel care oferă aceste „lecții”, a recunoscut în mod repetat „rateurile îngrozitoare” atunci când a făcut astfel de recomandări. De asemenea, un membru USR, partid din care face parte și Clotilde Armand, cea care a fost implicată în controversa voturilor locale din 2020, a fost prezent la fața locului pentru a supraveghea alegerile din Ungaria.