Muzica country: De la Africa la artiști uitați

Originile africane ale banjo-ului și artistul lui Grand Ole Opry

Considerat de mulți cel mai „american” instrument din muzica country, banjo-ul își are rădăcinile în tradițiile instrumentelor cu coarde din Africa de Vest. Instrumente precum akonting-ul, utilizat de poporul Jola din regiunea Senegambia, au constituit baza pentru evoluția banjo-ului în Caraibe și, ulterior, în coloniile americane. Inițial, banjo-ul a fost un instrument nelipsit din tradiția afro-americană, fiind preluat masiv de cultura populară albă abia prin spectacolele de tip minstrel din anii 1840, unde cultura afro-americană era adesea caricaturizată. Până la începutul secolului XX, legătura sa cu rădăcinile africane a fost în mare parte estompată.

Primul star afro-american al Grand Ole Opry, emisiune radiofonică ce avea să devină un pilon al muzicii country, a fost DeFord Bailey, un muzician de o statură impresionantă, de doar 1,47 metri, dar cu un talent muzical imens. Nepot al unor foști sclavi, Bailey a reușit să devină unul dintre cei mai populari artiști ai emisiunii, apărând pe scenă în seara din 1927 când show-ul și-a primit numele, Grand Ole Opry. În ciuda succesului, Bailey s-a confruntat cu legile segregării rasiale, cunoscute sub numele de Jim Crow, care îi impuneau restricții severe în timpul turneelor prin Sud. A fost concediat de la Opry în 1941, într-o dispută legată de repertoriu, motivele exacte, inclusiv posibila influență a discriminării rasiale, rămânând subiect de dezbatere. Bailey a fost inclus postum în Country Music Hall of Fame în 2005.

Contribuții uitate și succese neașteptate

Familia Carter, considerată prima familie a muzicii country, a beneficiat enorm de pe urma talentului unui compozitor afro-american pe nume Lesley Riddle. Acesta, un chitarist remarcabil deși avea un picior amputat și două degete lipsă la mâna dreaptă, a fost cel care a memorat și a transmis familiei Carter numeroase cântece, inclusiv cele care au intrat în repertoriul lor sub denumirea de folclor tradițional cules din munții Appalachi. Riddle a contribuit, de asemenea, la dezvoltarea tehnicii de chitară „Carter picking”, devenită celebră. Din cauza segregării, el nu a înregistrat niciodată alături de familie, iar rolul său a fost mult timp trecut cu vederea.

Un alt moment definitoriu în istoria muzicii country înregistrate pe disc îl reprezintă sesiunile de la Bristol din 1927. Cu toate acestea, unul dintre primele mari succese comerciale ale genului a fost înregistrat cu câțiva ani mai devreme de către Marion Try Slaughter, cunoscut ulterior sub numele de Vernon Dalhart. Acesta, format pentru o carieră în operă, a înregistrat în 1924 pentru compania Victor cântecele „The Wreck of the Old 97” și „The Prisoner’s Song”. Discul cu aceste două înregistrări a devenit primul disc country care a depășit un milion de exemplare vândute, deschizând ochii caselor de discuri asupra potențialului comercial al ceea ce se numea la acea vreme „hillbilly music”.

Piesa „Crazy”, un clasic al muzicii country, a cunoscut o istorie interesantă. Compozitorul Willie Nelson, pe atunci aproape necunoscut, a încercat să-și vândă cântecele prin Nashville, iar o primă înregistrare demo realizată de Billy Walker a fost refuzată de casa de discuri. Ulterior, melodia a ajuns la producătorul Owen Bradley, care a propus-o lui Patsy Cline. Înregistrată în august 1961, în timp ce Cline se recupera după un grav accident de mașină, piesa a devenit un succes uriaș, ajungând pe locul doi în topul country și pe locul nouă în topul pop, consacrând-o pe Patsy Cline și lansându-l pe Willie Nelson pe calea celebrității.

Hank Williams a fost dat afară de la Grand Ole Opry în 1952, dependența de alcool și absenteismul contribuind la această decizie. Termenul „bluegrass” își are originea în numele trupei lui Bill Monroe, Blue Grass Boys, inspirat de porecla statului Kentucky. Vernon Dalhart a fost un artist prolific, înregistrând sute de piese sub numeroase pseudonime pentru diverse case de discuri.

Sursa: Descopera