Muzeul GWU marchează un secol de conservare a „celor mai valoroase obiecte deținute de oameni”

De 100 de ani, un muzeu din D.C. a oferit vizitatorilor priviri asupra unor kimonouri lucrate manual extrem de rare și frumoase, covoare persane complexe și haine vibrante ale preoților taoisti.

Muzeul de Textile de la Universitatea George Washington celebrează misiunea sa centenară de a educa publicul cu privire la unele dintre cele mai valoroase materiale create de om de-a lungul istoriei.

„Trebuie să ne amintim că, înainte de Revoluția Industrială, textilele erau printre cele mai prețioase obiecte pe care oamenii le dețineau,” a afirmat Lee Talbot, curator senior la Muzeul Universității George Washington și la Muzeul de Textile. „O mare parte din timp, efort și resurse erau investite în crearea textilelor.”

Muzeul deține o impresionantă colecție de 25.000 de textile, care sunt rotite constant în galerie pe campusul Foggy Bottom.

„Nu avem expuneri permanente, așa că mereu avem ceva nou de arătat,” a declarat Talbot pentru o publicație de știri locală. „Poți reveni la Muzeul de Textile de nenumărate ori și vei vedea întotdeauna textile diferite.”

Muzeul a fost înființat în 1925 de colecționarul de textile George Hewitt Myers în cartierul Kalorama din D.C.

Acesta a strâns textile lucrate manual din culturi non-occidentale, „și era foarte important pentru el să familiarizeze publicul american cu aceste creații”, a adăugat Talbot.

Este singurul muzeu din SUA dedicat în întregime textilelor internaționale, având ca scop examinarea artei din spatele creării țesăturilor.

De-a lungul decadelor, muzeul a rămas în clădirea sa inițială, un fost imobil rezidențial cu șeminee, în jurul cărora a trebuit să se adapteze pentru a expune textilele. Cu 10 ani în urmă, s-a mutat în facilități noi la Universitatea George Washington.

Galeria muzeului din D.C. este accesibilă publicului, dar mai există și o facilitate de ultimă generație pe campusul de știință și tehnologie al universității din Ashburn, Virginia, care include o echipă de conservatori specializați în depozitarea și conservarea materialelor fragile.

„Textilele sunt organice,” a explicat Talbot. „Ele încep să se degradeze imediat după ce sunt create. Astfel, este nevoie de mult efort pentru a le păstra de-a lungul anilor. Avem textile care au o vechime de 5.000 de ani.”

Păstrarea acestor țesături, ce variază de la sute la mii de ani, necesită timp îndelungat.

„De obicei, planificăm expozițiile cu trei până la cinci ani înainte, datorită lucrărilor extinse de conservare necesare pentru pregătirea acestor textile pentru expunere publică,” a mai spus Talbot.

Îngrijirea lor a transformat muzeul într-o destinație nu doar pentru vizitatori, ci și pentru donatori care au încredințat muzeului bunuri de familie pentru păstrarea generațiilor viitoare.

„Oamenii știu că suntem centrul de excepție pentru ca textilele lor să fie îngrijite în mod perpetuu, într-un mod cât mai bun posibil atunci când intră în colecția noastră,” a adăugat Talbot.

Numeroase dintre piesele donate de familii pot fi admirate în expoziția curentă „Tradiții Durabile: Sărbătorind Lumea Textilelor”, care pune în evidență textilele adunate încă de la începuturile muzeului de către Myers.

Fiecare textil aduce adesea cu sine povești, mai ales cele recent dobândite. Un kimono realizat în Japonia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru o nuntă poate fi admirat, donat de familie, având un model simplu de pini pe un fundal negru.

„Resursele erau foarte rare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial,” a explicat Talbot. Așadar, au creat un kimono de nuntă simplu, care putea fi purtat ulterior de mireasă pentru tot restul vieții.”

Un alt obiect de referință din colecție este o robă realizată pentru ultima Împărăteasă Pătrunde a Chinei, Cixi.

„Aceasta are o conexiune interesantă cu D.C., deoarece a ajuns la noi prin colecția Elizabeth Ickes, iar tatăl ei, Harold Ickes, a fost secretar al Interioarelor sub FDR,” a explicat Talbot. „Mama sa a purtat aceste rochii imperiale chineze la cinele pe care le-a găzduit foarte cunoscut.”

Pe lângă expunerea celor mai extravagante piese concrete, muzeul a publicat pentru prima dată un volum amplu al punctelor forte ale colecției intitulat „Comorile Textilelor”, un proiect ce durează de decenii.