Conform Csid.ro: Descoperire culinară: Buta no Kakuni, „tochitura” japoneză

Surprinzător, bucătăria românească și cea japoneză, deși despărțite de mii de kilometri, împărtășesc asemănări uimitoare în anumite preparate. Un exemplu elocvent este Buta no Kakuni, o specialitate japoneză care reamintește puternic de tochitura dobrogeană, un preparat tradițional românesc.

La prima vedere, cele două gastronomii par a fi diametral opuse. Una se mândrește cu arome bogate, carne de porc gătită lent și legume tradiționale, cealaltă cu delicatețe, echilibru și ingrediente specifice Asiei. Totuși, explorând mai adânc universul culinar, descoperim legături neașteptate.

Procesul de gătire lentă și frăgezimea

Secretul din spatele asemănării dintre Buta no Kakuni și tochitura românească stă în metoda de preparare. Ambele implică un proces îndelungat de gătire la foc mic, timp în care carnea de porc devine extrem de fragedă și aromată. În cazul Buta no Kakuni, bucățile de burtă de porc sunt gătite încet într-un amestec de sos de soia, zahăr, sake (un alcool tradițional japonez) și ghimbir.

Această gătire lentă permite grăsimilor să se topească, transformând carnea într-o delicatesă care aproape se topește în gură. Asemenea tochiturii românești, care beneficiază de fierberea îndelungată a cărnii și a cârnaților, Buta no Kakuni se bucură de o textură excepțională.

Arome și ingrediente surprinzător de similare

Deși compoziția exactă diferă, principiul de bază este același: transformarea ingredientelor simple în ceva complex și savuros prin timp și căldură. În tochitura dobrogeană, carnea de porc (adesea diverse tăieturi, inclusiv burtă), cârnații, uneori și organele, sunt fierte și apoi prăjite alături de ceapă și alte condimente. Gustul bogat și consistența reconfortantă sunt apreciate de toți.

Buta no Kakuni, deși folosește ingrediente specifice bucătăriei japoneze, oferă o experiență gustativă care poate aminti de o tochitură bine făcută. Sosul în care se gătește, dulce-sărat și aromatizat cu ghimbir, creează o glazură bogată care îmbracă carnea. Legătura se poate face și prin utilizarea unor componente grase din carne de porc, care conferă consistență și un gust profund.

Explorarea acestor paralelisme culinare demonstrează universalitatea anumitor tehnici gastronomice și modul în care diferite culturi ajung, pe căi proprii, la rezultate similare, adaptate specificului local. De la dobrogenii noștri la locuitorii Japoniei, dragostea pentru o carne fragedă, gătită îndelung, pare a fi o constantă.

Sursa: Csid.ro