Conform Antena 3: Mii de oameni trăiesc în izolare totală pe Pământ, evitând contactul cu lumea exterioară prin strategii de protecție. Se estimează că există aproximativ 196 de grupuri indigene „necontactate”, majoritatea localizate în America de Sud, Asia și Pacific, în țări precum Brazilia, Indonezia și India. Aceste comunități, care își păstrează modul de viață tradițional, locuiesc în medii diverse, de la insule izolate la jungla amazoniană.

Cei mai izolați oameni de pe Pământ

Definiția unui grup „necontactat” variază, însă în general se referă la populații indigene care evită interacțiunea cu străinii, chiar dacă sunt conștiente de existența lumii exterioare. Aceste grupuri manifestă un spectru de contacte, de la cele sporadice la absența totală a acestora. Izolarea este, în multe cazuri, o strategie activă de a-și proteja cultura și modul de viață.

Un candidat notabil pentru titlul de cel mai izolat grup sunt sentinelezii, locuitori ai Insulei Sentinelul de Nord, parte a Insulelor Andaman și Nicobar din India. Antropologii nu le cunosc denumirea autohtonă, numele lor provenind de la insula pe care trăiesc. Se estimează că sentinelezii au locuit în zonă timp de mii de ani, fiind descendenți ai primilor oameni migratori din Africa.

Aceștia trăiesc ca vânători-culegători, pescuind cu canoe tradiționale. Populația lor este estimată între 50 și 150 de persoane, însă cifrele exacte sunt necunoscute, guvernul indian neincluzându-i în recensământul național. Sentinelezii resping ferm orice contact, atacând cu arcul și săgeata orice ambarcațiune sau elicopter care se apropie. Legea indiană interzice acum accesul în apropierea insulei pentru a proteja atât insularii, cât și vizitatorii, care riscă atacuri și transmiterea de boli.

Strategii de evadare și supraviețuire

O mare parte a populațiilor „necontactate” se regăsește în bazinul amazonian, unde termenul de „popoare aflate în izolare voluntară” este mai frecvent utilizat. Antropologii menționează grupul Kakataibo din Peru, care trăiește în izolare voluntară și folosește strategii precum „ștergerea urmelor cu pământ” pentru a evita să fie descoperiți. Această izolare este o consecință a experiențelor negative avute în trecut cu lumea exterioară.

Alte grupuri izolate din Amazon includ nomazii Kawahiva, cunoscuți doar din întâlniri întâmplătoare și dintr-o singură înregistrare video, identificați ca grup distinct abia în 1999. Documentarea acestor grupuri este dificilă, multe dintre ele rămânând complet necunoscute autorităților.

Mashco Piro din Peru sunt considerați cel mai numeros grup de popoare necontactate, cu aproximativ 750 de membri. Descendenți ai celor care au fugit din sclavie pe plantațiile de cauciuc din Amazon în secolul al XIX-lea, aceștia trăiesc izolați în păduri de atunci.

Ideea că aceste grupuri ar fi „blocate în Epoca de Piatră” este o concepție greșită, deoarece toate comunitățile umane interacționează, într-o anumită măsură, cu mediul și cu schimbările din jur. De asemenea, dorința de a se conecta cu lumea exterioară, dacă ar cunoaște avantajele acesteia, nu este întotdeauna prezentă. Experiențele istorice negative, precum contactele cu coloniștii și bolile aduse de aceștia, au modelat profunda neîncredere a multor grupuri față de străini.

Popoarele indigene au dreptul fundamental la autodeterminare, iar alegerea lor de a rămâne izolate este o manifestare a acestui drept. Această decizie de a nu se conecta cu lumea exterioară este conștientă și deliberată, nu o imposibilitate.

Sursa: Antena 3