De la fabrici în Iran la Logan-uri asamblate: O istorie a relațiilor româno-iraniene

Acum 50 de ani, ingineri români construiau uzine în Iran, o parte din produsele finite ajungând în România. Relațiile dintre cele două țări au fost marcate de schimburi comerciale, colaborare economică și chiar și de momente tensionate. Istoricul Dragoș Becheru, autorul unei cărți recente despre legăturile României cu țările producătoare de petrol, detaliază această istorie complexă.

Primii neguțători și fructele exotice

Comerțul dintre spațiul românesc și Persia, cum era cunoscut Iranul, datează de secole. În secolul al XVII-lea, mărfurile persane tranzitau teritoriile noastre, ajungând până în Polonia și țările baltice. Odată cu dispariția monopolului otoman în secolul al XIX-lea, în porturile Brăila și Galați au apărut primii negustori persani importanți. Aceștia aduceau textile, bijuterii, dar și aur și pietre prețioase. Relațiile diplomatice formale au fost stabilite în 1902.

În anii ’30, pe măsură ce petrolul câștiga importanță, relațiile economice s-au dezvoltat. Fructele exotice, precum curmalele și smochinele, ajungeau în România, aduse pe ruta maritimă Iran – Trabzon (Turcia) – Constanța. Tot în acea perioadă, România și Persia se aflau pe locuri fruntașe în producția mondială de petrol.

De la bumbac pentru armată la uzine construite de români

Al Doilea Război Mondial a adus o întrerupere a relațiilor bilaterale, dar acestea au fost reluate ulterior. După război, România a manifestat interes față de naționalizarea resurselor petroliere iraniene, un demers văzut cu ochi buni de regimul comunist de la București.

Anii ’60 au marcat o creștere a schimburilor economice. Cooperarea s-a concretizat prin construirea, în Iran, de fabrici de tractoare, de mobilă și de produse clorosodice. România a oferit expertiză și tehnologie, inginerii români petrecând ani întregi în Iran pentru a instrui personalul local. În paralel, Iranul căuta noi piețe de desfacere pentru produsele nou create.

Tondar în loc de Logan: o relație la răscruce

După Revoluția Islamică din 1979, relațiile au trecut printr-o nouă etapă, cu România menținându-și legăturile economice cu Iranul, în ciuda sancțiunilor occidentale. În anii ’80, România a vândut arme Iranului în timpul războiului cu Irakul.

După 1989, relațiile au continuat, dar au fost influențate de sancțiunile internaționale. Unul dintre cele mai vizibile rezultate ale acestei colaborări a fost asamblarea de mașini Dacia în Iran, sub marca Renault, modelul Logan fiind cunoscut sub numele de Tondar.

Anul trecut, se mai găseau produse iraniene pe piața românească, cum ar fi curmale și covoare persane, dar din cauza restricțiilor, nu mai există transporturi directe. Dragoș Becheru consideră că, în prezent, relațiile economice dintre cele două țări se află într-un moment de cumpănă și că România ar trebui să caute noi modalități de a relua și consolida legăturile comerciale.

Sursa: HotNews