Conform Descopera: Tehnologia modernă de verificare a identității digitale, folosită zilnic de milioane de români la deschiderea unui cont bancar sau la accesarea unor servicii online, se confruntă cu provocări tot mai mari din partea inteligenței artificiale generative. Deși aplicațiile solicită interacțiuni cu camera, precum mișcarea capului, acestea sunt tot mai ușor de păcălit de chipuri sintetice animate.

Cum sunt detectate amenințările biometrice

Sistemele actuale se bazează pe două familii principale de metode pentru a distinge o persoană reală de o reprezentare. Prima, cea pasivă, analizează proprietăți subtile ale imaginii faciale. Pielea umană reflectă lumina diferit față de hârtie sau sticlă, având o dispersie a luminii sub suprafață, aspect greu de replicat de materiale plate. De asemenea, mișcarea capului produce un efect de paralaxă, unde punctele mai apropiate de cameră se deplasează mai mult, un detaliu lipsit în cazul fotografiilor. Unele sisteme avansate detectează chiar variații minuscule ale culorii pielii, cauzate de circulația sanguină, cunoscute sub numele de fotopletismografie de la distanță.

Cea de-a doua metodă este cea activă, care cere utilizatorului să execute anumite acțiuni, cum ar fi clipitul, întoarcerea privirii sau citirea unui număr. O variantă mai sofisticată utilizează ecranul telefonului pentru a proiecta o secvență de culori, analizând apoi reflexia pe față. O suprafață plană nu poate reproduce aceeași reflexie ca un volum tridimensional.

Provocările impuse de inteligența artificială

Problema majoră apare atunci când atacatorii nu mai folosesc o cameră fizică, ci introduc un flux video fabricat direct în aplicație, printr-o cameră virtuală sau manipulând intrările dispozitivului. Modelele generative avansate pot acum imita cu succes clipitul, mișcările capului și chiar urmări instrucțiuni afișate pe ecran, transformând barierele de securitate în soluții depășite. Acest tip de atac, numit injecție, schimbă fundamental problema de la „este imaginea umană?” la „provine acest semnal din sursa pretinsă?”.

Răspunsul la aceste noi amenințări implică verificarea integrității aplicației și a dispozitivului, detectarea camerelor virtuale și analiza coerenței temporale a fluxului video, precum și atestarea criptografică a sursei. Este vorba, în esență, de o problemă de proveniență a semnalului, nu doar de percepție. Standardele internaționale, precum ISO/IEC 30107-3, au fost extinse pentru a include testarea împotriva materialelor generate artificial și a injecțiilor de flux.

Cipul din noua carte de identitate, un bastion al securității

În contrast cu complexitatea crescândă a securității online, cartea electronică de identitate emisă în România oferă un nivel ridicat de securitate prin tehnologia sa. Cipul, conform standardelor ISO/IEC 7816, ISO/IEC 14443 și ICAO 9303, este certificat EAL6+. Accesul la datele de pe cip necesită o cheie derivată din informațiile imprimate pe document, cum ar fi zona MRZ (Machine Readable Zone), sau prin introducerea manuală a unui cod, stabilind ulterior un canal criptat.

Datele stocate sunt semnate digital de statul emitent, permițând verificarea matematică a autenticității și integrității lor. Un mecanism separat, autentificarea cipului, asigură că acesta este cel original, printr-un schimb criptografic. Datele biometrice, precum imaginea facială și amprentele, sunt protejate suplimentar prin protocolul Extended Access Control și pot fi accesate doar de terminale autorizate ale autorităților desemnate, aplicațiile bancare, de exemplu, neavând permisiunea de a le citi.

Această asimetrie evidențiază distincția clară între securitatea unui document fizic, care poate fi verificată matematic, și securitatea identificării unei persoane în timp real, care rămâne o problemă de probabilitate și analiză a semnalelor. Documentul dovedește autenticitatea sa, în timp ce persoana necesită o verificare separată.

Sursa: Descopera