Enza Trimarchi, o simplă croitoreasă din Sicilia, a devenit, fără să vrea, o figură centrală în istoria cinematografică globală. Participarea sa ca figurantă în „Nașul” lui Francis Ford Coppola, în 1971, a transformat definitiv satul natal Savoca, un loc care părea ancorat în timp. Astăzi, la peste 50 de ani de la filmări, Savoca este strâns legată de moștenirea cinematografică, fiind o destinație turistică importantă.

O femeie providențială în Savoca

Rolul lui Enza Trimarchi în „Nașul” a fost modest, dar impactul său asupra comunității a fost uriaș. Apariția sa într-o scenă cheie, nunta lui Michael Corleone, a schimbat pentru totdeauna destinul micului sat. Savoca, cu mai puțin de 100 de locuitori, a devenit una dintre cele mai vizitate locații folosite pentru filmările din Sicilia.

Trimarchi își amintește că a fost abordată de membrii echipei de filmare. Fără să știe ce avea să urmeze, a acceptat rolul de figurantă. În acele vremuri, viața în Savoca era simplă, fără facilități moderne. „Nu aveam apă curentă și beam apa de ploaie a cisternei. Nici măcar nu aveam televizor”, spune Trimarchi.

Turismul, o consecință a „Nașului”

Acum, Savoca este asaltată de turiști, în special între lunile aprilie și octombrie. Vizitatorii vin să vadă locurile unde s-au filmat scene memorabile din „Nașul”, precum Bar Vitelli sau biserica unde a avut loc nunta. Mulți participă la tururi ghidate, cunoscute sub numele de „Il Padrino”, care includ și vizite la alte locații din apropiere, asociate cu filmul.

Trimarchi este uneori rugată să întâmpine turiștii, să ofere autografe și să vorbească despre experiența sa. Deși recunoaște că acest lucru poate fi obositor, ea spune că o face cu plăcere. Remarcă, însă, că mulți alți localnici au beneficiat financiar de pe urma succesului filmului.

Moștenirea barului vitelli

Imaginea satului a fost modelată de scenele din film. Un exemplu clar este Bar Vitelli, unde Michael Corleone o cere în căsătorie pe Apollonia. Înainte de film, localnicii nu se bucurau de un turism amplu. Filmările au adus un număr mare de vizitatori. „De când au sosit navele de patrulare acum aproximativ 20 de ani, turiștii sunt copleșitori”, spune Vincenzo Pasquale, care a jucat și el un rol în film, fiind fiul proprietarului barului.

Înainte de film, Bar Vitelli era administrat de Maria D’Arrigo. Ea era cunoscută pentru ospitalitatea sa, pentru că îi primea pe actori și echipa de filmare după zile lungi de filmări. Maria D’Arrigo a refuzat oferta lui Coppola de a o plăti pentru munca sa, spunând că a făcut-o pentru satul ei.

Francis Ford Coppola, însuși, era un client fidel al barului. Trimarchi își amintește că regizorul era un mare consumator de granita, un desert tradițional sicilian, pentru a se răcori de căldură.