Paleontologii au făcut o descoperire uimitoare, oferind primele dovezi fosile concrete că strămoșii mamiferelor depuneau ouă. Cercetările recente au dezvăluit secretele unui pre-mamifer dispărut, numit Lystrosaurus, sugerând că această strategie de reproducere ar fi contribuit la supraviețuirea sa în timpul celei mai severe extincții din istoria Pământului.

În urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani, planeta a trecut prin Marea Extincție din Permian, un eveniment catastrofal care a dus la dispariția a numeroase specii. Lystrosaurus, un animal erbivor cu colți asemănător unui porc, a reușit să supraviețuiască acestei perioade dificile. Timp de peste 180 de ani, oamenii de știință au speculat că strămoșii mamiferelor depuneau ouă, dar nu existau dovezi concrete. Acum, aceste speculații par să fie confirmate.

Fosilele dezvăluie secretele din trecut

Studiul a analizat trei fosile de pui de Lystrosaurus. Una dintre acestea, descoperită în 2008 de către John Nyaphuli în Africa de Sud, a fost supusă unei analize detaliate prin intermediul tomografiei avansate realizate la European Synchrotron Radiation Facility. Scanările 3D au arătat că puiul era ghemuit și avea maxilarul inferior nesudat, similar puilor de păsări sau țestoase înainte de eclozare. Această caracteristică sugerează că animalul a murit înainte de a ecloza, ceea ce indică faptul că se afla într-un ou.

Deși coaja oului nu s-a păstrat, forma în care a fost găsit puiul sugerează că Lystrosaurus depunea ouă. Se crede că ouăle erau moi, spre deosebire de cele dure ale dinozaurilor, ceea ce ar explica lipsa lor în înregistrările fosile. Această adaptare de reproducere ar fi putut oferi un avantaj semnificativ în condițiile dificile de după extincție.

Cum a supraviețuit *Lystrosaurus*?

Una dintre întrebările cheie ale cercetătorilor a fost de ce Lystrosaurus a supraviețuit, în timp ce alte animale mai puternice au dispărut. Studiile anterioare sugerau că Lystrosaurus era adaptabil și posibil capabil de hibernare. Noua cercetare adaugă o altă dimensiune la această ecuație: strategia de reproducere.

Se pare că Lystrosaurus depunea ouă relativ mari, rezistente la deshidratare în mediul arid de după extincție. Puii erau probabil bine dezvoltați la eclozare, capabili să se hrănească singuri și să crească rapid. Dimensiunea ouălor sugerează că puii nu erau hrăniți cu lapte, fiind susținuți de rezervele din ou înainte de eclozare. Această descoperire oferă indicii cu privire la originea lactației, care ar fi putut începe ca secreții ale pielii cu rol de protecție sau hidratare a ouălor.

Cercetarea a fost publicată în revista PLOS One, aducând o contribuție importantă la înțelegerea evoluției mamiferelor și a mecanismelor care le-au permis strămoșilor noștri să supraviețuiască unor perioade critice din istoria Pământului.