Conform Descopera: O „Epocă de AUR” a diversității lingvistice, pierdută în istorie

Lumea a trăit odată o perioadă extraordinară de bogăție lingvistică, estimată la zeci de mii de limbi vorbite în urmă cu 1.000 până la 3.000 de ani. Un studiu publicat recent în revista Science contrazice ideea că declinul diversității lingvistice a început odată cu expansiunea colonială europeană, indicând că procesul a demarat mult mai devreme, odată cu consolidarea statelor și a imperiilor multinaționale.

Cercetătorii sugerează că expansiunea civilizațiilor antice, precum Imperiul Roman, a influențat semnificativ peisajul lingvistic. Prin răspândirea culturilor și a puterii politice, limbile comunităților mai mici au dispărut treptat, lăsând loc majorității doar unei fracțiuni din diversitatea existentă. În prezent, supraviețuiesc aproximativ 7.600 de limbi, însă acestea reprezintă doar un eșantion restrâns al bogăției lingvistice istorice.

Reconstrucția diversității lingvistice prin modele statistice

Deoarece nu există dovezi directe despre limbajul vorbit înainte de apariția scrisului, echipa internațională de cercetători, condusă de profesoara Claire Bowern de la Universitatea Yale, a recurs la date etnografice, estimări ale populației preistorice și modele statistice avansate. Aceste metode au permis reconstrucția diversității lingvistice globale pe parcursul Holocenului, epoca geologică ce a început acum aproximativ 12.000 de ani.

Pe baza datelor colectate de la 171 de societăți de vânători-culegători și pescari, și luând în considerare o populație mondială estimată la 4,4 până la 7 milioane de oameni la începutul Holocenului, cercetătorii au calculat că la acea vreme erau vorbite probabil între 4.500 și 6.200 de limbi.

Ascensiunea și declinul diversității lingvistice

Pe măsură ce agricultura s-a extins și populațiile au crescut, diversitatea lingvistică a înregistrat și ea o creștere. Modelele statistice indică faptul că numărul limbilor a continuat să sporească timp de câteva milenii, atingând un vârf de zeci de mii în perioada cuprinsă între acum 1.000 și 3.000 de ani. Această perioadă a fost denumită de cercetători „epoca de AUR” lingvistică a lumii.

Claire Bowern a subliniat că aceste concluzii demonstrează cum limbajul a fost modelat de evoluții istorice și politice mai ample. „Limba nu este izolată de curentele politice”, a declarat Bowern. „Munca noastră demonstrează că putem folosi tiparele din limbaj pentru a reconstrui evenimente demografice majore pe parcursul mileniilor.”

Această perioadă de înflorire lingvistică s-a încheiat odată cu extinderea statelor centralizate și a imperiilor multinaționale. Răspândirea limbilor dominante a adus cu sine noi culturi și instituții, contribuind la dispariția multor comunități lingvistice independente. Studiul concluzionează că, deși colonialismul european a accelerat acest proces în secolele recente, acesta a fost parte dintr-un tipar mult mai vechi de declin lingvistic. Structura limbii este influențată de istorie, iar răspândirea unor trăsături lingvistice poate fi rezultatul expansiunii populațiilor care le purtau, nu neapărat a unui avantaj intrinsec. Înțelegerea forțelor istorice care determină pierderea limbilor poate sprijini eforturile de conservare a celor amenințate astăzi.

Sursa: Descopera