Unele planete au mai mulți sateliți decât altele, fenomen explicat de condițiile specifice din momentul formării Sistemului Solar. Planetele gigantice, precum Jupiter sau Saturn, au beneficiat de un mediu distinct, permițând acumularea unor cantități mari de gheață și formarea unor „mini-sisteme solare”, cu numeroși sateliți naturali. În schimb, planetele telurice, cum este Pământul, au evoluat într-un mod diferit, cu mai puține resurse și, implicit, cu un număr mai redus de sateliți.

Factorul climatic: frigul versus căldura

Mediul în care s-au format planetele a jucat un rol crucial în numărul de sateliți. În regiunile externe ale Sistemului Solar, unde domnea frigul, apa exista sub formă de gheață. Această gheață a favorizat creșterea rapidă a planetelor gigantice, prin acumulare. În zona internă, unde s-a format Pământul, apa se transforma în vapori, limitând cantitatea de material disponibilă pentru formarea de sateliți.

„Mini-sisteme solare” și capturarea de obiecte

Planetele gigantice, datorită volumului lor mare și a influenței gravitaționale mai slabe a Soarelui, s-au format ca niște „mini-sisteme solare”. Aceste planete au atras cantități mari de material, înconjurându-se de discuri de gaz, praf și gheață. Resturile rămase s-au unit, formând sateliții regulați, cu orbite aproape circulare și aliniate cu ecuatorul planetei-gazdă. În plus, planetele gigantice pot captura obiecte aflate în apropiere, transformându-le în sateliți neregulați, cu orbite mai îndepărtate și înclinate.

Originea diferită a sateliților telurici

Planetele telurice, situate mai aproape de Soare, au crescut lent, prin acumularea de corpuri stâncoase mici. Acestea nu au devenit suficient de masive pentru a forma discuri proprii de gaz și praf, care ar fi putut genera sateliți. Luna Pământului, de exemplu, s-a format în urma unui impact major. În cazul planetei Marte, originea sateliților săi rămâne incertă, dar posibil din capturarea unor asteroizi. Mercur și Venus, din cauza apropierii de Soare, ar fi putut avea sateliți în trecut, însă orbitele lor ar fi fost instabile, explicând absența acestora.