Conform G4Media: Decarbonizarea, un drum anevoios pentru Complexul Energetic Oltenia

Închiderea centralelor pe cărbune din România este un proces complex, departe de a fi rezultatul unei decizii politice unice sau exclusiv al Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Procesul a început din cauza dificultăților financiare ale producătorilor de energie pe lignit, în special Complexul Energetic Oltenia (CEO), agravate de creșterea constantă a prețului certificatelor de emisii de dioxid de carbon (CO₂). Pentru a evita falimentul, statul român a fost nevoit să solicite aprobarea Comisiei Europene pentru un ajutor de salvare, condiționat de un plan de restructurare și decarbonare. Ulterior, PNRR a consolidat acest angajament, stabilind jaloane clare pentru tranșele de finanțare.

Tehnologie depășită și costuri în creștere

Centralele pe cărbune au fost mult timp esențiale pentru sistemul energetic românesc. Cu o putere instalată de peste 4000 MW, CEO producea, în urmă cu un deceniu, peste un sfert din necesarul țării. Începând cu anul 2005, Uniunea Europeană a implementat un sistem de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, bazat pe certificate de CO₂. Poluatorii sunt obligați să achiziționeze aceste certificate, al căror număr este limitat și se obțin prin licitație. Problemele financiare ale CEO s-au acutizat în 2018, odată cu reducerea numărului de certificate disponibile și explozia prețurilor acestora. Dacă în 2017 un certificat costa aproximativ 5 euro, în 2020 prețul a ajuns la 25-30 de euro, iar în august 2026 a atins 85 de euro. Grupurile energetice ale CEO, cu o vechime de 30-40 de ani, generau emisii mari de CO₂, necesitând achiziționarea unui număr tot mai mare de certificate, ceea ce a crescut semnificativ costurile de producție și a dus la dificultăți financiare majore pentru companie.

Ajutor de stat condiționat și blocaje în implementare

Situația financiară a CEO a devenit atât de critică încât, în februarie 2020, statul român a acordat un împrumut de urgență de aproximativ 251 de milioane de euro. Conform legislației europene, acest ajutor de stat este temporar, având o durată maximă de șase luni. După acest termen, statul trebuia fie să recupereze banii, fie să prezinte Comisiei Europene un plan credibil de viabilitate pe termen lung. În decembrie 2020, CEO a trimis Comisiei Europene un plan de restructurare până în 2026, care includea închiderea etapizată a unor capacități de producție și exploatări miniere, externalizarea unor activități și investiții în unități noi cu o capacitate de aproximativ 2.000 MW. Acest plan urma să fie susținut de un ajutor de restructurare de până la 2,66 miliarde euro. Planul a fost aprobat definitiv în ianuarie 2022.

Cu toate acestea, CEO nu a reușit să respecte calendarul inițial. În decembrie 2025, România a notificat Comisia Europeană, solicitând majorarea ajutorului de restructurare la aproximativ 2,86 miliarde de euro și prelungirea implementării planului până în 2029. Autoritățile au invocat dificultăți în finalizarea noilor investiții și riscuri pentru securitatea energetică. Comisia Europeană a deschis o investigație, iar primele concluzii nu sunt optimiste, ridicând îndoieli privind viabilitatea pe termen lung a companiei, rezonabilitatea duratei planului modificat și contribuția proprie a beneficiarului.

Investiții noi întârziate

Pe lângă închiderea unor capacități, planul de restructurare prevedea investiții semnificative în noi unități de producție. Au fost dezafectate patru din zece unități pe lignit și închise două cariere miniere, însă obiective importante, precum reducerea personalului și scăderea emisiilor de CO₂, nu au fost atinse. Șapte din cele nouă cariere miniere care trebuiau închise până la sfârșitul anului 2025 rămân deschise. Cele mai mari întârzieri vizează investițiile în capacități noi: opt parcuri fotovoltaice și două centrale pe gaz, a căror punere în funcțiune, estimată inițial pentru 2024-2026, a fost amânată pentru perioada 2026-2029. În patru ani, CEO nu a reușit să înființeze nicio nouă capacitate de producție.

Blocaje legislative și riscuri

Un obstacol major în calea decarbonizării o reprezintă modificările legislative operate de PSD, care condiționează închiderea centralelor pe cărbune de punerea în funcțiune a unor capacități noi cu emisii reduse de carbon. Această prevedere contravine angajamentelor asumate de România față de Comisia Europeană. Nerespectarea termenelor agreate cu Comisia Europeană, fără acordul acesteia, poate duce la deschiderea unei noi investigații privind ajutorul de stat acordat CEO și, în cel mai grav scenariu, la recuperarea integrală a acestuia. De asemenea, suspendarea sau reducerea plăților din PNRR ar putea surveni în cazul nerespectării calendarului de decarbonare.

Sursa: G4Media