Conform Descopera: Cum se conservă creierul uman timp de milenii

Un studiu recent aruncă o nouă lumină asupra unuia dintre cele mai fascinante mistere ale arheologiei: cum anume se pot conserva creiere umane timp de mii de ani, în timp ce restul corpului se dezintegrează. Despre țesutul cerebral, neurochirurgii spun că este extrem de fragil, asemănător cu un tofu foarte moale, ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă mult timp că acesta se descompune rapid după moarte. Totuși, descoperiri arheologice demonstrează contrariul, cu exemplare de creiere datând chiar și de 10.000 de ani găsite în stare remarcabilă.

Rolul crucial al oxigenului și umidității în conservare

O echipă internațională de cercetători, formată din experți din Marea Britanie și Danemarca, a investigat acest fenomen printr-un experiment amplu pe șoareci. Analizând peste 4.000 de creiere umane descoperite în diverse situri arheologice, oamenii de știință au observat că, în anumite condiții, creierul este ultimul țesut moale care rezistă. Studiile anterioare au evidențiat peste 1.300 de cazuri în care, în morminte umede și cu un conținut scăzut de oxigen, creierul a supraviețuit intact, în timp ce restul corpului a fost redus la oase.

Experimentul pe 72 de șoareci masculi a implicat îngroparea cadavrelor în recipiente cu nisip, expunându-le la diferite nivele de umiditate și oxigen. Analiza proteomică a creierelor extrase la intervale regulate a relevat că lipsa oxigenului joacă un rol determinant. În medii bogate în oxigen, proteinele se degradează rapid. În contrast, în condiții de umiditate ridicată și oxigen redus, se formează un grup specific de proteine rezistente la descompunere. Interesant este că reacțiile chimice care, în mod normal, contribuie la degradarea țesutului cerebral, ajung în aceste circumstanțe să stabilizeze proteinele, permițând conservarea lor pe perioade îndelungate.

Implicații pentru neurologie și arheologie

Autorii studiului, publicat în Journal of Proteome Research, subliniază că mecanisme similare de stabilizare a proteinelor sunt observate și în procesul de îmbătrânire a creierului, precum și în bolile neurodegenerative, unde pot duce la formarea de proteine patologice. O mai bună înțelegere a acestor procese chimice ar putea oferi atât explicații noi pentru descoperirile arheologice spectaculoase, cât și perspective valoroase pentru cercetările din domeniul neurologiei. Astfel, fragilitatea aparentă a țesutului cerebral ascunde o rezistență neașteptată în condiții specifice de mediu.

Sursa: Descopera