În urmă cu 5.000 de ani, în timpul Neoliticului, Europa a trecut printr-o perioadă de declin demografic major, comunitățile prăbușindu-se în mai multe regiuni. Un nou studiu, bazat pe analiza ADN-ului antic, aruncă o lumină proaspătă asupra acestui mister, indicând o schimbare dramatică a populației și posibile cauze ale acestui eveniment traumatic.

nn

Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au analizat ADN-ul a 132 de indivizi din Franța, îngropați într-un mormânt comun. Rezultatele au dezvăluit o ruptură genetică clară între două faze de înmormântare, sugerând o schimbare majoră a populației. Această schimbare a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n., după o perioadă de creștere a populației și dezvoltare a societăților agrare.

nn

O ruptură genetică majoră

Studiul a arătat că indivizii din prima fază de înmormântare nu erau înrudiți genetic cu cei din a doua fază. “Putem vedea o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par a fi două populații complet diferite”, a declarat geneticianul Frederik Seersholm, autorul principal al studiului. Prima fază a arătat, de asemenea, un număr neobișnuit de mare de decese premature.

nn

Această descoperire sugerează că declinul neolitic a fost marcat de o perturbare majoră, posibil o catastrofă, care a dus la dispariția unei populații și la înlocuirea ei de o alta. În multe locuri, populațiile locale de fermieri au dispărut, fiind înlocuite de grupuri cu ascendență din stepa eurasiatică.

nn

Bolile infecțioase, factori-cheie?

Analiza genetică a identificat, de asemenea, prezența ADN-ului unor bacterii patogene în rămășițe, inclusiv Yersinia pestis, agentul cauzator al ciumei, și Borrelia recurrentis, responsabilă pentru febra recurentă. Martin Sikora, specialist în genomică la Universitatea din Copenhaga, a subliniat că „prezența ADN-ului patogen arată că bolile infecțioase afectau populațiile umane în acea perioadă”. Totuși, rolul exact al acestor boli rămâne subiect de dezbatere, dar ar fi putut contribui la declin.

nn

Datele de mediu sugerează că pădurile au recucerit terenurile agricole în această perioadă, asociat cu o scădere a activității umane. Relațiile dintre morți au arătat, de asemenea, o schimbare. Înainte de declin, indivizii erau strâns înrudiți, sugerând o comunitate unită, familială. După declin, legăturile au fost mai slabe, indicând o populație mai rară.

nn

Migrație și recolonizare

Cea de-a doua fază de înmormântare a prezentat legături genetice puternice cu sudul Franței și Peninsula Iberică, indicând o migrație și recolonizare din aceste regiuni. Laure Salanova, arheolog la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice, a menționat că tiparul de mortalitate din prima fază „sugerează că s-ar fi putut produce un eveniment catastrofal, cum ar fi o boală, o foamete sau un conflict.”

nn

Acest studiu, publicat în revista Nature Ecology & Evolution, oferă o perspectivă valoroasă asupra unei perioade critice din istoria Europei și subliniază importanța analizei ADN-ului antic în elucidarea evenimentelor trecute.