Noi cercetări sugerează că sunetele emise de cașaloți ar putea reprezenta un sistem de comunicare complex, comparabil cu limbajul uman. Studiul, realizat de Projectul CETI, o organizație non-profit din Statele Unite ale Americii, arată că aceste sunete, numite „coda”, conțin structuri și modele care amintesc de fonetica și fonologia umană. Rezultatele, publicate recent, deschid o nouă perspectivă asupra posibilității ca limbajul să nu fie o trăsătură exclusivă a speciei umane.

Sunetele „coda”: mai mult decât simple zgomote

Cașaloții (Physeter macrocephalus), mamifere marine de mari dimensiuni, trăiesc în grupuri sociale complexe, organizate matriliniar. Aceste structuri sociale presupun abilități avansate de comunicare. Sunetele „coda”, emise de aceste creaturi, sunt caracterizate prin „clicuri” care se propagă pe distanțe mari în ocean. Până acum, cercetătorii suspectau că aceste sunete ar putea ascunde un sistem de comunicare sofisticat.

Într-un studiu anterior din 2024, Projectul CETI a analizat aproape 9.000 de vocalizări „coda”, colectate de la cel puțin 60 de cașaloți, între 2005 și 2018. Cercetătorii au concluzionat că aceste sunete sunt mai expresive și structurate decât se credea anterior. Noul studiu aprofundează aceste descoperiri, examinând cinci proprietăți ale vocalizărilor „coda”. S-a constatat că aceste proprietăți respectă reguli structurale asemănătoare celor din vorbirea umană.

Similarități fonetice cu limbajul uman

Noua lucrare, realizată de Gasper Begus și colaboratorii săi, a analizat aproximativ 4.000 de sunete „coda”, înregistrate în perioada 2014-2018, în cadrul proiectului Dominica Sperm Whale Project. Cercetătorii au identificat două tipuri principale de „coda”, denumite „coda-a” și „coda-i”, cu structuri diferite ale frecvențelor rezonante. Acestea funcționează similar vocalelor din vorbirea umană, diferențiindu-se prin durată și tipar.

Studiul a scos la iveală și alte similarități. De exemplu, sunetele „coda-a” sunt mai lungi decât „coda-i”, iar „coda-i” poate avea variante scurte și lungi. Fiecare cașalot pare să aibă propriul stil temporal în utilizarea acestor sunete. De asemenea, sunetele vecine se pot influența reciproc, similar modului în care vocalele se combină în limbajul uman pentru a forma diftongi. Autorii menționează că aceste rezultate subliniază caracteristicile inedite ale sistemului de comunicare al cașaloților.

Provocări și perspective de viitor

În ciuda rezultatelor promițătoare, cercetătorii folosesc precauția. Ei preferă să se refere la sistemul de comunicare al cașaloților și nu la un „limbaj” propriu-zis. Pentru a determina dacă este vorba de un limbaj, este necesar să se determine semnificația sunetelor „coda”. Projectul CETI utilizează tehnici de inteligență artificială pentru a analiza în detaliu semnalele.

Obiectivul principal al proiectului este de a descifra modul în care cașaloții comunică. Succesul ar putea oferi informații cruciale despre natura limbajului și, potențial, ar putea deschide calea către comunicarea cu alte specii. Rezultatele obținute până în prezent sugerează că vocalizările cașaloților sunt extrem de complexe și reprezintă unul dintre cele mai sofisticate sisteme de comunicare, din punct de vedere fonologic, cunoscute în prezent în regnul animal.