Noțiunea de „vârstnic” pare să se schimbe permanent, cel puțin în percepția oamenilor. Un studiu recent, publicat în revista Psychology and Aging, arată că limitele bătrâneții se mută constant, iar felul în care definim această etapă a vieții s-a modificat semnificativ în ultimele decenii, comparativ cu acum o jumătate de secol. Cercetătorii au analizat datele unui amplu studiu german despre îmbătrânire, urmărind peste 14.000 de participanți de-a lungul a 25 de ani.

O generație, o percepție diferită

Rezultatele cercetării realizate de Universitatea Humboldt din Berlin, condusă de Markus Wettstein, indică un trend clar. Fiecare generație are o percepție diferită asupra momentului în care începe bătrânețea. Cei născuți în 1931 considerau, la vârsta de 65 de ani, că bătrânețea începe la 74 de ani. O generație mai târzie, cei născuți în 1944, plasa debutul bătrâneții la 75 de ani, tot la 65 de ani. Modelele sugerează că cei născuți în 1911 ar fi stabilit limita la aproximativ 71 de ani.

Mai mult, studiul a relevat o altă particularitate. Pe măsură ce înaintează în vârstă, indivizii tind să mute și ei această limită mai departe de vârsta lor actuală. Astfel, o persoană la 60 de ani poate considera că bătrânețea începe la 75, iar la 70 de ani, această percepție se poate schimba, plasând debutul la 80 de ani. Cercetătorii consideră că acest mecanism este influențat de stereotipurile negative asociate cu bătrânețea, mai ales în cultura occidentală.

Factori care influențează percepția

Nu toate variabilele se modifică în același fel. Studiul a observat că această „evoluție” nu este nelimitată. În percepția celor născuți între 1936 și 1951, comparativ cu cei născuți între 1952 și 1974, nu există diferențe semnificative. Aceasta sugerează o stabilizare în ultimele decenii, chiar dacă limita percepută rămâne mai ridicată decât acum 50 de ani.

De asemenea, cercetarea a arătat că femeile tind să amâne debutul bătrâneții puțin mai mult decât bărbații. Persoanele cu o sănătate precară, în schimb, plasează această limită mai devreme decât cele sănătoase. Nici educația, nici vârsta subiectivă percepută nu explică de una singură tendința generală. Cauzele acestor schimbări sunt, cel mai probabil, creșterea speranței de viață și pensionarea la vârste tot mai înaintate.

Modul în care o societate definește bătrânețea influențează politicile de sănătate, pensionare și îngrijire socială. O limită percepută tot mai târziu poate reflecta o realitate biologică, dar și o rezistență culturală față de ideea de îmbătrânire.

Studiul oferă o perspectivă profundă asupra modului în care percepția asupra bătrâneții se transformă în timp și cum aceasta este influențată de factori sociali și individuali.