Conform Economica: Grupul de economiști și profesori universitari condus de DANIEL DĂIANU a dezvăluit o serie de mituri și erori de gândire legate de indicatorul ROBOR, încercând să clarifice percepția publică. Aceste confuzii apar în contextul amenzilor primite de băncile din România de la Consiliul Concurenței pentru o posibilă manipulare a nivelului ROBOR.

Erori în interpretarea cotațiilor interbancare

Una dintre principalele confuzii identificată de specialiști este aceea că băncile ar cota dobânzi fictive, mai mari, la scadențele pe termen lung, considerând că doar nivelul ROBOR la scadențe scurte, unde au loc cele mai multe tranzacții, este relevant. Această perspectivă alimentează acuzațiile de supraestimare a dobânzii ROBOR la 3 luni, utilizată frecvent în contractele de credit.

Totuși, se omite faptul că România este una dintre puținele țări europene unde cotațiile de dobânzi sunt ferme și obligatorii, conform metodologiei ROBID și ROBOR. Băncile sunt, așadar, obligate să execute tranzacțiile la dobânzile cotate, dacă există o contrapartidă dispusă să participe. Lipsa tranzacțiilor pe scadențele lungi într-o anumită zi nu înseamnă că aceste cotații sunt fictive, ci doar că nu s-au găsit parteneri de tranzacționare.

Legătura dintre ROBOR și ROBID și impactul asupra clienților

O altă eroare frecvent întâlnită în mass-media este presupunerea că băncile pot majora cotațiile ROBOR fără a influența ROBID, indicatorul la care atrag fonduri. Această abordare ar permite maximizarea profiturilor fără creșterea costurilor. Realitatea este însă alta, iar Regulile privind stabilirea ratelor de referință ROBID și ROBOR prevăd o marjă fixă între cele două.

Orice bancă ce ar încerca să supraliciteze ROBOR ar fi obligată să accepte o rată ROBID corespunzător mai mare, anulând astfel orice avantaj. Marjele maxime între ROBOR și ROBID sunt stabilite prin reguli, descurajând comportamentul speculativ.

Prin urmare, o creștere a ROBOR, deși dezavantajează debitorii cu credite cu dobândă variabilă, îi avantajează pe deponenții bancari. Se pare că o parte din analiza Consiliului Concurenței nu ia în considerare numărul semnificativ de deponenți, care depășește cu mult numărul de creditați în România. La sfârșitul anului 2025, existau aproximativ 16,3 milioane deponenți garantați, comparativ cu 6,8 milioane de credite acordate.

Transparența procesului de stabilire a dobânzilor

Procesul de stabilire a dobânzilor prin ROBOR este transparent, toți participanții având acces la cotațiile celorlalte bănci pe parcursul sesiunii de tranzacționare. Această deschidere este necesară din cauza asimetriei informaționale cu care se confruntă fiecare bancă, aceasta având doar estimări proprii privind volumul lichidității din sistem.

În absența acestui mecanism de cooperare, care nu presupune o coordonare a deciziilor, cotațiile băncilor ar putea diverge și mai mult, amplificând riscul unor valori extreme ale ROBOR. Astfel, nu doar concurența, ci și cooperarea între bănci poate fi benefică social, necesitând un echilibru fin între cele două principii.

Metodologia de calcul propusă de Consiliul Concurenței pentru determinarea prejudiciului este considerată eronată de către specialiști. Extrapolarea diferenței dintre ROBOR la 3 luni și media ponderată a tranzacțiilor interbancare pe o perioadă nedeterminată este o eroare matematică, deoarece panta curbei randamentelor variază constant în funcție de factori macroeconomici și monetari.

Sursa: Economica