Administrația Trump își propune să lanseze reactoare nucleare pe Lună până în 2030, o mișcare menită să consolideze poziția Statelor Unite ale Americii în cursa spațială cu China. Planul, detaliat în noi îndrumări publicate după misiunea Artemis II, vizează crearea unei baze lunare permanente și pregătirea pentru explorarea lui Marte. Termenul limită ambițios a stârnit însă îngrijorări din partea experților.

Provocări logistice și temeri legate de calendar

Implementarea reactoarelor nucleare pe Lună presupune depășirea unor obstacole tehnologice și logistice considerabile. Energia nucleară este văzută ca o soluție esențială pentru a asigura alimentarea cu energie în zonele umbrite permanent ale satelitului natural al Pământului, unde energia solară este limitată. Durata nopților lunare, de 14,5 zile terestre, amplifică necesitatea unor surse de energie constante.

Potrivit îndrumărilor emise de Administrația Trump, Departamentele de Energie și Apărare, Biroul de Politici Științifice și Tehnologice al Casei Albe și NASA vor demara acțiuni concrete în vederea instalării acestor reactoare pe orbită începând cu 2028. Obiectivul final este lansarea lor pe Lună până în 2030, în conformitate cu un ordin executiv emis în decembrie de fostul președinte Donald Trump. Jared Isaacman, administratorul NASA și fost astronaut SpaceX, a susținut inițiativa, subliniind importanța energiei nucleare în explorarea spațiului.

Concursuri de proiectare și dezvoltarea tehnologiei

NASA și Departamentul Apărării vor organiza concursuri de proiectare pentru a facilita demonstrarea „reactorului spațial de putere mică și medie”. În paralel, se va dezvolta un program pentru un reactor cu energie de fisiune la suprafață, capabil să furnizeze cel puțin 40 de kilowați de electricitate continuă pe Lună. De asemenea, se ia în considerare și dezvoltarea unei opțiuni demonstrative care utilizează propulsia nucleară electrică.

Departamentul Energiei va efectua o evaluare a capacității industriei nucleare de a produce „până la patru reactoare spațiale în termen de cinci ani”. Evaluarea va include proiectarea reactorului, producția de componente și alocarea combustibilului nuclear. Totodată, Biroul de Politici Științifice și Tehnologice (OSTP) va elabora o foaie de parcurs pentru a identifica obstacolele din calea atingerii acestor obiective.

Reacții și perspective asupra fezabilității

Joseph Cirincione, analist în securitate națională și expert nuclear, a exprimat dubii cu privire la fezabilitatea planului, considerând că termenul limită este nerealist. El estimează că implementarea unui reactor nuclear pe Lună ar putea dura până la 20 de ani.

În contrast, Bhavya Lal, fost administrator asociat pentru tehnologie, politici și strategie la NASA, a menționat că instalarea unui reactor nuclear pe Lună până în 2030 ar fi posibilă, cu un buget de aproximativ 3 miliarde de dolari.

Conform planurilor, Departamentul Apărării va analiza desfășurarea unui reactor spațial de putere medie, cu scopul de a permite misiuni până în 2031.