Studiu: Virusurile nu au nevoie de mutații majore înainte de a provoca pandemii

Un nou studiu asupra virusurilor care au generat pandemii globale a scos la iveală o constatare cu implicații importante: capacitatea acestora de a infecta oameni și de a se transmite nu depinde neapărat de mutații genetice majore. Cercetarea, realizată de o echipă internațională, contrazice ipoteza dominantă potrivit căreia virusurile ar avea nevoie de o perioadă de „pregătire” evolutivă înainte de a putea infecta eficient oamenii. Rezultatele sugerează că, adesea, virusurile posedă deja capacitățile necesare, iar contactul cu populația umană reprezintă factorul crucial care declanșează o pandemie.

Echipa de cercetare a analizat genomurile mai multor virusuri responsabile pentru focare și pandemii cunoscute, inclusiv gripa A, Ebola, SARS-CoV-2 și altele. Scopul a fost de a identifica semnale evolutive care să indice o adaptare specială a virusurilor înainte de „saltul” la oameni. Studiul a folosit o metodă filogenetică pentru a măsura presiunea de selecție asupra genomurilor virale în diferite etape: în gazdele animale naturale, pe ramura evolutivă anterioară contaminării umane și la începutul transmiterii susținute între oameni.

Originea pandemiilor: expunerea umană, nu neapărat mutații spectaculoase

Concluzia principală a studiului este că, în majoritatea cazurilor, virusurile nu au suferit modificări genetice semnificative înainte de a infecta oameni. Intensitatea selecției naturale părea obișnuită înainte de apariția epidemiilor, schimbări majore apărând mai ales după ce virusurile au început să se răspândească între oameni. Aceasta sugerează că adaptarea necesară pentru transmiterea susținută se produce în noua gazdă, nu neapărat în cele anterioare.

Unul dintre aspectele importante ale studiului se referă la originile pandemiei de COVID-19. Potrivit cercetătorilor, modelul evolutiv al SARS-CoV-2 nu indică dovezi că virusul ar fi fost supus selecției într-un laborator sau că ar fi trecut printr-o evoluție prelungită într-o gazdă intermediară înainte de a ajunge la oameni. Lipsa unui asemenea semnal este interpretată de autori ca fiind compatibilă cu un eveniment zoonotic natural. Studiul nu exclude complet posibilitatea accidentelor de laborator, dar subliniază că, pentru SARS-CoV-2, datele genetice nu susțin scenariul unei adaptări speciale înainte de răspândirea la oameni.

Măsuri de prevenție: supraveghere extinsă și reducerea contactului cu animalele

Descoperirea că virusurile nu necesită neapărat mutații excepționale pentru a provoca pandemii are consecințe importante pentru sănătatea publică. Dacă virusurile capabile să infecteze oameni există deja în natură, riscul general de pandemie este mai ridicat. Prevenția nu ar trebui să se limiteze la monitorizarea mutațiilor, ci ar trebui să includă și măsuri pentru reducerea situațiilor care favorizează contactul dintre oameni și animalele purtătoare de virusuri.

Studiul subliniază importanța supravegherii extinse a virusurilor din animale, identificarea zonelor cu risc ridicat de „spillover” (trecerea virusurilor de la animale la oameni) și limitarea expunerilor repetate care pot transforma un incident izolat într-un focar. Autorii remarcă totuși o excepție: în cazul gripei H1N1, reapărută în 1977, au fost identificate dovezi compatibile cu o origine de laborator. Compararea diferitelor tipuri de virusuri și a modurilor în care au apărut oferă o perspectivă mai clară asupra mecanismelor prin care apar pandemiile virale.

Recent, Organizația Mondială a Sănătății a reiterat importanța întăririi capacităților de supraveghere a bolilor infecțioase, subliniind necesitatea de a aborda riscul de pandemii printr-o abordare globală și multidisciplinară.

Sursa: Playtech.ro