Conform StartupCafe: Complexități TVA în operațiunile transfrontaliere, elucidate de un specialist

Aplicarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) continuă să genereze numeroase întrebări în practică, în special în contextul operațiunilor economice desfășurate între România, celelalte state membre ale Uniunii Europene și țări terțe. Livrările de bunuri și prestările de servicii care implică astfel de tranzacții cross-border pun adesea companiile în fața unor situații fiscale dificile. O specialistă în domeniu a oferit clarificări esențiale pe marginea acestor spețe, publicate în revista Consultant Fiscal nr. 91 (aprilie-iunie 2026).

StartupCafe.ro a selectat câteva dintre cele mai relevante studii de caz prezentate, alături de explicațiile oferite de Mariana Vizoli, consultant fiscal, lector al Camerei Consultanților Fiscali și cadru didactic asociat la Facultatea de Drept a Academiei de Studii Economice din București. Aceasta a detaliat modul în care trebuie tratate fiscal diverse scenarii, oferind ghidare firmelor românești.

Servicii imobiliare și confecții: Locul prestării și obligațiile fiscale

Un SRL din România, plătitor de TVA, care a încheiat un contract de servicii de instalații termice și sanitare pentru o clădire situată în Milano, Italia, beneficiază de un tratament fiscal specific. Conform legislației, locul prestării acestor servicii este considerat acolo unde se află imobilul, adică în Italia. Prin urmare, operațiunea nu este impozabilă în România, nefiind necesară emiterea unei facturi cu TVA românesc sau obținerea unui cod special de TVA. Aceste tranzacții nu se declară în formularul 390 și se înregistrează pe rândul 3 din decontul de TVA. Totuși, prestatorul român trebuie să se informeze despre eventualele obligații fiscale în Italia, inclusiv necesitatea înregistrării în scopuri de TVA în statul membru respectiv.

Un alt scenariu analizat vizează o fabrică de confecții din România care procesează materii prime din India pentru o firmă din Marea Britanie. Materiile prime ajung în România din India, sunt prelucrate, iar produsele finite sunt expediate în Marea Britanie, fără a mai trece prin Marea Britanie. Din perspectiva firmei românești, aceste servicii de prelucrare sunt considerate prestări intracomunitare, iar locul prestării se determină conform excepției prevăzute de Codul Fiscal, unde se află locul prestării efective. Astfel, firma română poate aplica scutirea de TVA pentru serviciile prestate către clientul din afara UE. Ea poate acționa și ca importator al materiilor prime, cu condiția ca produsele finite să fie exportate sau achiziționate de beneficiar, permițând deducerea TVA aferente importului. În lipsa acestor condiții, prestatorul riscă pierderea dreptului de deducere a TVA-ului la import, conform normelor de aplicare ale OMFP nr. 103/2016.

Consultanță juridică și vânzări de imobile: TVA și tratament fiscal

Un avocat român, înregistrat în scopuri de TVA, care prestează servicii de consultanță juridică către persoane juridice din Uniunea Europeană, se confruntă cu situații distincte. Când beneficiarii sunt persoane juridice cu coduri de TVA valide în sistemul VIES, serviciile sunt considerate prestări intracomunitare neimpozabile în România. Facturarea se face fără TVA, iar operațiunile sunt declarate în formularul 390 și pe rândurile 3 și 3.1 din decontul de TVA. Pentru serviciile juridice prestate către persoane fizice din UE, locul prestării se află în România, conform articolului 278 alin. (3) din Codul Fiscal. Aceste servicii se facturează cu TVA aplicabil în România, nefiind necesară utilizarea sistemului OSS sau respectarea vreunui plafon specific.

În cazul vânzării unui bun imobil, cum ar fi un hotel cu toate dotările aferente, către o persoană juridică plătitoare de TVA, se pune problema aplicării taxării inverse. Dacă sunt îndeplinite condițiile legale, operațiunea poate fi considerată un transfer de active neimpozabil, fără TVA, inclusiv pentru dotările mobile. Emiterea facturii pentru un transfer neimpozabil este opțională. În situația în care condițiile nu sunt îndeplinite, iar conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-17/18, Mailat), livrarea imobilului este operațiunea principală, dotările mobile urmând același regim fiscal. Aceasta implică aplicarea taxării inverse pentru întreaga tranzacție. Totuși, este crucială o analiză atentă pentru a determina dacă operațiunea nu se încadrează în categoria transferurilor de active neimpozabile.

Tranzacții cu bunuri din afara UE și dreptul de deducere a TVA

O societate din România care achiziționează bunuri din China și le vinde în Turcia are un regim fiscal diferit. Achiziția bunurilor din China nu este impozabilă în România, deoarece nu este vorba de un import în spațiul vamal românesc. Prin urmare, aceste operațiuni se înregistrează pe rândul 30 din decontul de TVA. Livrarea bunurilor din China către Turcia, cu transport începând din China, nu are locul impozitării în România, conform prevederilor legale. Astfel, această livrare se înregistrează pe rândul 3 din decontul de TVA.

În ceea ce privește prescripția dreptului de deducere a TVA, o decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) clarifică situația soldurilor negative de TVA. Prin Decizia nr. 6 din 20.04.2026, ICCJ a stabilit că dreptul unei persoane impozabile de a reporta soldul negativ al TVA în deconturile ulterioare nu este prescriptibil. Aceasta înseamnă că organele fiscale nu pot refuza preluarea unui sold negativ din motive de prescripție, deoarece reportarea este un mecanism legal de regularizare a taxei, distinct de dreptul de rambursare. Dreptul de rambursare a TVA nesolicitată la restituire, însă, este supus termenului general de prescripție, conform legilor fiscale. Decizia ICCJ, dată în interpretarea Codului Fiscal, are efect retroactiv.

Sursa: StartupCafe