Examenul de titularizare, considerat mult timp piatra de temelie a carierei didactice în România, ar putea fi depășit de realitățile sistemului educațional. În 2026, validitatea acestui sistem este pusă sub semnul întrebării, mai ales în raport cu rolul fundamental al educației: pregătirea viitorilor adulți. Recomandările internaționale sugerează o schimbare de paradigmă. Doi profesori români, Doru Căstăian și Vali Neagu, au analizat situația actuală și propun îmbunătățiri.

Ce este titularizarea și cum funcționează

Titularizarea reprezintă, în esență, concursul național prin care profesorii din învățământul preuniversitar de stat obțin un post permanent. Acest proces oferă stabilitate profesională, un avantaj considerabil în sistemul bugetar românesc. Fără titularizare, cadrele didactice activează ca suplinitori, angajate pe perioade determinate. Concursul, organizat anual, presupune o inspecție la clasă și o probă scrisă. Promovarea necesită obținerea notei minime 7 la ambele probe. Cei care obțin note între 5 și 7 devin suplinitori.

Stabilitate versus plafonare

Profesorul Doru Căstăian, cu o vastă experiență în domeniul educației, consideră că stabilitatea oferită de titularizare poate fi o sabie cu două tăișuri. El subliniază riscul plafonării profesionale, lipsa presiunii putând afecta evoluția profesională. Căstăian critică rigiditatea sistemului, care îngreunează accesul și ieșirea din sistem. Un profesor care obține rezultate foarte bune într-un an în care nu sunt posturi disponibile nu este recompensat corespunzător, pe când altul, cu rezultate mai modeste, dar în contextul existenței posturilor, poate deveni titular.

„Examenul reflectă cunoștințe, nu competențe”

Profesorul Doru Căstăian atrage atenția asupra unui alt aspect critic: examenul de titularizare evaluează, în principal, cunoștințele, nu competențele. „Examenul nu reflectă competențe, reflectă cel mai mult niște cunoștințe”, spune el. Monitorizarea performanțelor profesorilor este necesară, dar ar trebui abordată diferit, într-un mod mai constructiv și mai orientat spre colaborare. Căstăian propune un model inspirat din experiența franceză sau germană, adaptat sistemului românesc, care să includă o perioadă de stagiu și un mentorat real.

Vali Neagu, profesoară de Limba și Literatura Română, subliniază meritele titularizării, dar și limitele sale. „Examenul evaluează memoria, capacitatea de sinteză teoretică, rezistența la stres. Nu evaluează suficient abilitățile de comunicare, managementul clasei, capacitatea de adaptare, relația cu elevii și părinții, competențele digitale și pedagogice aplicate.”, afirmă Neagu.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a recomandat înlocuirea examenului de titularizare cu un sistem de evaluări periodice pentru recertificare. Fostul ministru al Educației, Daniel David, a propus un „examen național de licențiere în învățământ”, urmat de concursuri organizate de școli. Licențiații ar fi evaluați periodic.