Conform Globalnation.inquirer.net: Analiștii avertizează asupra fragilității noii alianțe: Turcia, Pakistan și Arabia Saudită au semnat vineri un pact istoric de apărare, denumit „Acordul Comun de Apărare de la Mecca”, menit să consolideze descurajarea colectivă împotriva oricărei agresiuni. Acordul, semnat în orașul sfânt Mecca, stipulează că un atac asupra unui membru va fi considerat un atac asupra tuturor.

Acest nou bloc este comparat cu o alianță NATO, însă experții subliniază că implementarea sa va fi probabil una graduală și nuanțată. Deși declarațiile oficiale sugerează o poziție unitară, realitatea geopolitică complexă a regiunii ridică semne de întrebare.

Obstacole în calea unei apărări comune imediate

Un exemplu elocvent este atacul recent al rebelilor Houthi asupra unor instalații petroliere din Arabia Saudită. Deși Houthii sunt aliați cu Iranul, iar Arabia Saudită este implicată într-un conflict mai larg cu Iranul, declanșat în februarie ca urmare a atacurilor din partea SUA și Israelului, nici Turcia, nici Pakistanul nu au intervenit imediat în apărarea saudită.

Experții consideră că Pakistanul joacă în prezent un rol de mediator între Iran și SUA, fapt ce complică o posibilă aliniere automată împotriva Teheranului. Această alianță este mai degrabă concepută ca o formă de descurajare suplimentară, o „apărare elastică”, explică Dania Thafer, directoare executivă a Gulf International Forum. Arabia Saudită caută o abordare stratificată pentru a se proteja împotriva amenințărilor regionale.

Roluri complementare și potențial de dezvoltare

Pe termen lung, obiectivele alianței vizează cooperarea în domeniul apărării, nu neapărat intervenții militare imediate. Cele trei țări se completează reciproc: Arabia Saudită dispune de resurse financiare, dar are tehnologie de apărare limitată; Turcia deține capacități de producție și tehnologie, dar caută piețe și investiții; Pakistanul are o forță de muncă, instituții militare și o capacitate nucleară, dar necesită finanțare și dezvoltare industrială.

Descurajare împotriva Iranului și Israelului

Acordul de la Mecca, deși prezentat ca fiind pur defensiv și deschis altor state regionale, este înțeles de mulți analiști ca un mecanism de descurajare, în principal împotriva Iranului și Israelului. Scopul nu este victoria militară, ci prevenirea unei hegemonii în regiune, fie din partea Iranului, fie a Israelului. Alianța vizează crearea unui „pol terț”, capabil să influențeze echilibrul regional fără a fi necesară implicarea în conflicte directe.

Relațiile dintre semnatari și Israel sunt complexe. Pakistanul și Arabia Saudită nu recunosc Israelul, în timp ce Turcia, deși îl recunoaște, are relații tensionate cu acesta din cauza acțiunilor din Fâșia Gaza și a activităților din Siria și Liban. Acest nou pact reprezintă o provocare pentru Israel, îndepărtând posibilitatea normalizării relațiilor cu Riadul și complicând viziunea unui „nou Orient Mijlociu”.

În Iran, reacțiile sunt mixte. Ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a salutat ideea ca musulmanii să stea uniți, interpretat de unii ca o poziție favorabilă alungării influenței americane din regiune. Alți oficiali iranieni sunt mai critici, considerând că Arabia Saudită nu va fi în siguranță nici cu SUA, nici cu Turcia și Pakistanul de partea sa.

Sursa: Globalnation.inquirer.net