Conform G4Media: România se confruntă cu o criză energetică severă, cel mai dificil moment din ultimele decenii, marcată de o producție de electricitate ce abia atinge o treime din capacitatea instalată. Seceta hidrologică a redus dramatic debitul Dunării și, implicit, producția din hidrocentrale, forțând autoritățile să solicite populației și companiilor reducerea consumului în orele de vârf. Analiza realizată de Energy Policy Group (EPG) și publicată de InfoClima arată că situația actuală nu este doar rezultatul vremii nefavorabile, ci și a unor vulnerabilități acumulate în ultimii ani.

Transformări majore în sectorul energetic

În ultimii 15 ani, sectorul energetic românesc a trecut prin transformări semnificative. Capacitatea instalată pe cărbune a scăzut drastic, de la 6 GW în 2010 la doar 1,7 GW în prezent, din cauza retragerii multor grupuri energetice și a îmbătrânirii celor rămase. În paralel, energiile regenerabile, precum cea eoliană și fotovoltaică, au înregistrat o creștere accelerată. În iulie 2026, România dispunea de aproximativ 3 GW instalați în centrale fotovoltaice și peste 3 GW în cele eoliene, la care se adaugă 3,7 GW de la prosumatori, un salt uriaș față de 0,6 GW în 2022.

Capacitate instalată versus producție efectivă

Lipsa investițiilor în capacități flexibile a lăsat sistemul energetic vulnerabil. Centralele pe gaze au înregistrat întârzieri, iar dezvoltarea stocării în baterii a început să prindă avânt abia recent, grație finanțărilor din PNRR și Fondul pentru Modernizare. Producția maximă înregistrată în primele zile din august a fost de doar 6,9 GW, deși capacitatea netă instalată depășește 19 GW. Această diferență semnificativă se explică prin limitările tehnologice și operaționale ale diferitelor surse. Hidrocentralele au produs doar 2,1 GW din 6,36 GW capacitate, din cauza secetei. Centrala nucleară de la Cernavodă funcționa la 0,69 GW din 1,3 GW, o unitate fiind oprită.

Retehnologizarea, o soluție eficientă pentru hidrocentrale

Hidrotehnistul Dan Rădulescu atrage atenția asupra potențialului neexploatat al infrastructurii hidroenergetice existente. Retehnologizarea echipamentelor ar putea genera o cantitate suplimentară substanțială de energie, cu un randament superior al noilor tehnologii. Estimările indică faptul că modernizarea atentă a hidrocentralelor ar putea aduce între 500 și 1.100 GWh de energie suplimentară anual. Aceasta s-ar traduce printr-o utilizare mai eficientă a apei disponibile, prin turbine și generatoare cu randamente îmbunătățite, reducerea pierderilor hidraulice și automatizare. Mai mult, infrastructura de racordare a hidrocentralelor ar putea facilita integrarea a aproximativ 1,8 GW din proiectele eoliene și fotovoltaice în așteptare.

Provocări majore în modernizarea rețelelor și politici publice fragmentate

Rețelele energetice românești, proiectate pentru o epocă anterioară, se confruntă cu dificultăți în gestionarea energiei injectate de sute de mii de prosumatori și mii de instalații regenerabile. Dezvoltarea rețelelor este încetinită de proceduri birocratice lungi, autorizarea unei noi linii de înaltă tensiune putând dura până la 15 ani. Investițiile estimate pentru rețelele de transport și distribuție până în 2030 depășesc 16 miliarde de euro, necesitând o dublare a ritmului anual al investițiilor în distribuție. Politicile publice sunt adesea contradictorii, cu legi care stabilesc decarbonizarea, dar condiționează acest proces de construirea unor noi centrale pe gaze, sau cu promovarea surselor regenerabile, dar întârzieri în dezvoltarea rețelelor.

Potrivit EPG, România are nevoie de aproximativ 6,8 miliarde de euro pentru dezvoltarea rețelelor de transport și încă 9,2-11,5 miliarde de euro pentru rețelele de distribuție până în 2030.

Sursa: G4Media