Conform Economistul.ro: Creditul comercial, motorul nevăzut al economiei, devine o preocupare majoră pentru companiile din România, pe fondul riscurilor tot mai mari de neplată. Aproape jumătate din tranzacțiile B2B se bazează pe această formă de finanțare, iar dificultățile tot mai pronunțate ale clienților riscă să perturbe fluxurile financiare ale furnizorilor.

Riscul de credit comercial, o amenințare strategică

De la electronicele de pe birouri la mobilierul din sălile de ședință, majoritatea produselor pe care le utilizăm zilnic ajung la noi prin intermediul lanțurilor de aprovizionare globale. Aceste lanțuri funcționează în mare parte pe baza creditului comercial, un acord prin care plata este amânată, oferind cumpărătorilor flexibilitate în gestionarea cash-flow-ului. Până la 60% din comerțul internațional este finanțat astfel, nu prin intermediul băncilor, ci prin relații directe între companii. Pentru vânzători, acordarea de credit nu este doar o facilitate, ci o necesitate pentru a-și consolida relațiile, a rămâne competitivi și a susține vânzările.

Cu toate acestea, această practică vine cu un risc inerent: posibilitatea ca banii să nu mai ajungă niciodată. Acest risc de neplată, amplificat de presiunile economice, instabilitatea geopolitică și deteriorarea comportamentului de plată al clienților, transformă creditul comercial dintr-o chestiune tehnică într-o prioritate strategică pentru boardurile de administrație. Companiile se confruntă acum cu întrebarea critică: „Ce se întâmplă dacă cumpărătorul nu plătește?”.

România, un caz de expunere ridicată

Studiul Atradius Payment Practices Barometer Central and Eastern Europe 2026 indică o utilizare intensă a creditului comercial B2B în România, unde aproape jumătate din tranzacții se desfășoară pe credit. Acest lucru generează o expunere structural ridicată la riscul de neplată. Deși companiile românești acordă termene de plată mai scurte comparativ cu alte piețe din regiune, comportamentul de plată al clienților s-a deteriorat. „Politici stricte privind termenele de plată nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a proteja furnizorii. Clienții care nu pot plăti nu plătesc, indiferent de ce scrie în contract”, explică Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager România, Atradius Credito y Caucion.

România se clasează printre țările cu cele mai ridicate întârzieri la plată, situându-se după Turcia, Slovacia și Slovenia. Mai mult, cauzele întârzierilor în România nu se limitează la dificultățile de lichiditate ale clienților. Procesele bancare și operaționale reprezintă un factor mai frecvent invocat decât în alte țări din Europa Centrală și de Est, adăugând complexitate gestionării creanțelor. Creanțele comerciale reprezintă, în mod obișnuit, între 20% și 40% din activele curente ale unei companii, iar fiecare factură neîncasată este, în esență, un împrumut forțat acordat unui client.

Factori care amplifică riscurile și soluții de management

Riscul de credit comercial este influențat de o multitudine de factori, atât la nivel de cumpărător, cât și la nivel macroeconomic. Soliditatea financiară, solvabilitatea și istoricul de plată al clienților sunt esențiale. Însă mediul macroeconomic joacă un rol la fel de important: recesiunile economice, inflația ridicată, ratele dobânzilor crescute și volatilitatea valutară exercită presiuni suplimentare asupra fluxurilor de numerar și a finanțării. Sectoarele volatile, precum construcțiile sau comerțul cu amănuntul, sunt, de asemenea, mai vulnerabile.

Într-un context în care încrederea nu mai este suficientă, gestionarea riscului de credit comercial devine o necesitate strategică. Asigurarea de credit comercial, care acoperă 60% din riscul creditului comercial internațional, devine o componentă esențială, spre deosebire de comerțul intern unde vânzătorii rețin 85% din risc. Un sistem integrat de management al riscului, care include monitorizarea continuă a bonității clienților, politici de credit adaptate pieței și procese eficiente de colectare a creanțelor, este crucial pentru a transforma riscul din „încredere” în „certitudine”.

Studiul Atradius subliniază că cele mai afectate companii de creșterea duratei de încasare a creanțelor (DSO) din regiune sunt cele din România, în special în rândul companiilor medii și mari din industrie și comerț. Principalul factor care conduce la pierderi definitive este vechimea creanțelor, probabilitatea de recuperare scăzând semnificativ pe măsură ce o factură rămâne neîncasată.

Sursa: Economistul.ro