Exod spre munte: Trenurile, alternativa la coșmarul de pe DN1, devin un nou test de anduranță

Bucureștenii, exasperați de cozile kilometrice de pe DN1, au ales trenul ca alternativă pentru a evada spre Valea Prahovei în weekendul prelungit de finalul lui februarie și începutul lui martie. Zăpada abundentă de la altitudinea de 1400 de metri a atras un număr mare de turiști spre Sinaia, Predeal și Brașov. Gările și trenurile, însă, au fost rapid depășite de cerere, transformând călătoria într-o experiență dificilă, marcată de aglomerație și disconfort.

Asaltul din Gara de Nord și iluzia unei dimineți liniștite

În Gara de Nord, atmosfera era una de așteptare febrilă, cu peroanele aglomerate. Trenul spre Sibiu, ținta călătoriei, era plin, iar accesul la locurile rezervate necesita negociere. Haosul organizat, în care pasagerii ocupau locurile altora fără reținere, era o imagine obișnuită.

Călătoria începe cu o liniște fragilă, dar doar temporară. Lipsa apelurilor video și a produselor cu miros persistent a fost de scurtă durată. Zgomotul de fond a reamintit necesitatea unei investiții într-o pereche de căști cu anulare a zgomotului, o necesitate pentru călătorii frecvente cu transportul în comun în România.

Sosirea în Sinaia a fost punctuală, o raritate. Coborârea din vagon a fost, însă, rapid urmată de aglomerație și lipsa de politețe. „Munțomanii” cu rucsacuri voluminoase se transformă în obstacole, iar interacțiunile lipsite de scuze au fost frecvente, cu împingeri și forțări pentru a ieși din tren.

Gara din Sinaia: monument istoric „tratat” cu fum de țigară

Gara din Sinaia, un monument istoric elegant, contrastează puternic cu comportamentul celor care o traversează. Arhitectura regală pare să reziste cu greu asaltului lipsei de educație. Călătorii forțează ușile vagoanelor, lasă gunoi în urmă și ignoră regulile elementare.

Planificarea călătoriei de întoarcere a devenit o cursă contra cronometru. Trenurile de prânz pentru ziua de Mărțișor erau deja sold out. Biletele disponibile erau limitate, iar cumpărarea lor necesita deplasarea la casa de bilete a gării.

În ziua plecării, trenul a sosit la timp, dar vagonul etajat, modernizat superficial, dezvăluia o realitate a României autentice. Un pasager stătea în picioare lângă tabloul electric, „păzit” de o pisică în lesă. Consumul de alcool începea rapid, iar atmosfera amintea de STB-ul la oră de vârf.

Controlorul de bilete, exuberant, a oferit un discurs nesolicitat, compensând lipsa de aer cu glume. Călătoria a continuat, cu discuții pe speaker, conversații publice nesolicitate.

Comparația cu infernul de pe DN1 a fost inevitabilă. În timp ce mașinile stăteau pe loc, trenul oferea o călătorie mai rapidă.

Revenirea la București a fost marcată de aglomerație și de nerăbdarea de a coborî. Pasagerii se ridicau de pe scaune cu mult înainte de oprire.

Sistemul feroviar rămâne învechit, infrastructura este depășită, iar deciziile de management lasă de dorit, dar adevăratul deficit național este cel al educației civice.

Într-o declarație recentă, reprezentanții CFR Călători au anunțat că vor intensifica controalele pentru a reduce numărul de călători fără bilet și pentru a îmbunătăți condițiile de călătorie.

Sursa: Buletin.de