Conform News.un.org: Relația dintre conflicte și foamete capătă noi dimensiuni periculoase la nivel global, avertizează oficiali ai Națiunilor Unite. Sistemele alimentare, de la ferme la rute de transport, devin din ce în ce mai des ținte în zonele de conflict, iar consecințele economice se extind mult dincolo de câmpurile de luptă.

Sistemele alimentare, sub atac

Carl Skau, șeful interimar al Programului Mondial de Securitate Alimentară (WFP), a descris situația ca pe un fenomen amplu în zonele de război: un „ciclu vicios conflict-foamete”, în care războiul produce foamete, iar aceasta, la rândul ei, creează condiții pentru violențe suplimentare. În Somalia, fermierii sunt alungați de pe pământurile lor, în Sudan, piețele sunt lovite de drone și rachete, iar în Haiti, violența bandelor izolează comunități întregi. De la Gaza la Mali și Myanmar, lucrătorii umanitari sunt împiedicați să ajungă la populația nevoiașă. Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a subliniat în fața Consiliului de Securitate al ONU că „sistemele alimentare critice – și viețile și mijloacele de trai pe care le susțin – sunt sub atac”. Anul trecut, cel puțin 266 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută, în timp ce numărul conflictelor armate a atins cel mai înalt nivel de după Al Doilea Război Mondial. Pentru prima dată în acest secol, foametea a fost confirmată simultan în două locații: Sudan și Gaza. Conflictul și violența sunt principalii factori declanșatori ai foametei în 12 din cele 13 puncte fierbinți identificate de ONU.

Geografia schimbătoare a foametei

Geografia foametei se modifică. Loviturile cu rachete asupra porturilor sau atacurile asupra navelor comerciale pot duce la creșterea prețurilor la alimente la mii de kilometri distanță. Marea Neagră este un exemplu elocvent, unde atacurile împotriva exporturilor de cereale din Rusia și Ucraina au perturbat o arteră crucială a comerțului alimentar global. Livrările de cereale prin Bosfor au scăzut cu 40% față de anul precedent, potrivit WFP. În paralel, atacurile asupra navelor comerciale au perturbat traficul prin Marea Roșie. De asemenea, Strâmtoarea Ormuz, prin care tranzitează aproximativ o cincime din livrările globale de petrol și o treime din comerțul cu îngrășăminte, a fost afectată de restricții și închideri, conducând la creșterea prețurilor. Carl Skau a vorbit despre convergența acestor crize în trei puncte maritime vitale: Marea Neagră, Marea Roșie și Strâmtoarea Ormuz. Perturbările din aceste zone se propagă prin piețele interconectate de energie, îngrășăminte și alimente, transformând conflictele îndepărtate în costuri mai mari pentru țările dependente de importuri. Pentru țările bogate, aceasta înseamnă prețuri mai mari; pentru cele aflate deja la limită, poate însemna mai puține mese. În Sudan, costul alimentelor de bază a crescut cu aproape 40% de la începutul lunii februarie.

Cum foametea alimentează următorul conflict

Conflictul distruge fermele, piețele și rutele de aprovizionare, forțând oamenii să-și părăsească locuințele. Foametea, la rândul ei, poate lăsa comunitățile deplasate și sărăcite mai vulnerabile la recrutarea de către grupuri armate și rețele criminale. Somalia oferă o ilustrare tristă, unde șase milioane de oameni se confruntă cu foamete acută sau mai gravă, iar aproape două milioane de copii suferă de malnutriție. Cu toate acestea, WFP reușește să asiste doar aproximativ 600.000 de persoane. Luptele din Baidoa au împiedicat recent agenția să distribuie asistență nutrițională unui număr de 5.000 de copii. Când familiile nu își mai pot pune mâncare pe masă, disperarea poate crea oportunități pentru grupările armate și rețelele criminale de a recruta tineri vulnerabili. Consiliul de Securitate a recunoscut oficial acest ciclu în 2018, prin adoptarea Rezoluției 2417.

Semnalele de alarmă ignorate

Comunitatea internațională dispune de sisteme pentru detectarea foametei și prezicerea catastrofelor. Problema constă în reacția ulterioară avertismentelor. Foametea din Somalia din 2010-2012 a cauzat moartea a aproape 260.000 de oameni, jumătate dintre ei copii. Crizele ulterioare, din 2017 și 2022, nu au atins aceeași scară catastrofală datorită intervenției timpurii. Sudanul oferă însă o lecție inversă, unde semnele de avertizare erau vizibile, dar comunitatea internațională nu a acționat decisiv. Antonio Guterres a îndemnat Consiliul să protejeze fermele, sistemele de apă, piețele, depozitele, porturile și rutele de aprovizionare, și, mai presus de toate, să acționeze înainte ca foametea să atingă pragul catastrofal. „Nu putem aștepta confirmarea oficială a foametei sau a condițiilor catastrofale,” a declarat șeful ONU. „Fac apel la acest Consiliu să acționeze atunci când luminile de avertizare clipesc.” Mecanismele concepute pentru prevenirea foametei se confruntă ele însele cu limitări de resurse, în timp ce numărul conflictelor și al persoanelor strămutate crește.

Sursa: News.un.org