Conform Economistul.ro: O miză uriașă pe cărbune și gaze: închideri de centrale și promisiuni de noi capacități

România se confruntă cu o situație complexă în tranziția energetică, planurile ambițioase de decarbonare prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) impunând retragerea din funcțiune a unor capacități semnificative pe cărbune. În același timp, construcția centralelor pe gaze, menite să înlocuiască energia pierdută, se confruntă cu întârzieri majore și costuri în creștere. Documentația oficială, inclusiv OUG 108/2022, identifică exact cele 1.695 MW de capacități pe cărbune care trebuiau retrase conform PNRR. Acestea includ grupurile 3 de la Turceni, 8 de la Ișalnița și cinci grupuri de la Mintia. Comisia Europeană a confirmat, în contextul primei cereri de plată pentru PNRR, raportarea dezafectării acestor capacități de către România.

Planul de închidere și deficitul de înlocuire

Conform angajamentelor inițiale, până la sfârșitul anului 2021, trebuiau închise definitiv 1.695 MW pe cărbune, un jalon declarat îndeplinit în cadrul PNRR. Termenele ulterioare prevedeau o retragere suplimentară de 660 MW, incluzând grupurile Rovinari 3 și Turceni 7, ajungând la un total cumulat de 2.355 MW. Ținta inițială pentru 2025 era de 3.780 MW, prin închiderea unor grupuri suplimentare de la CE Oltenia, Govora și Craiova. Programul complet de decarbonare viza eliminarea integrală a capacităților pe cărbune până în 2032, totalizând 4.920 MW.

În paralel, planurile prevedeau construirea unor noi centrale pe gaze. Grupurile pe lignit de la Ișalnița (630 MW) trebuiau înlocuite de o centrală CCGT (ciclu combinat cu turbine cu gaze) de 850 MW, în asocierea CE Oltenia și ALRO. Pentru grupurile pe lignit de la Turceni, era planificată o centrală CCGT de 475 MW, în asocierea CE Oltenia și Tinmar Energy. Cele cinci grupuri de la Mintia (1.050 MW) urmau a fi înlocuite de o centrală nouă pe gaze, cu o capacitate de până la 1.700 MW, gestionată de un investitor privat.

Costuri în creștere și granturi europene insuficiente

Situația financiară a proiectelor de înlocuire pe gaze arată însă deficite semnificative. Costul licitației pentru centrala de la Turceni a ajuns la aproximativ 525 milioane de euro plus TVA, depășind bugetul inițial cu peste 1 miliard de lei. Similar, proiectul de la Ișalnița a înregistrat o creștere a costurilor la aproximativ 755 milioane de euro, cu un deficit estimat la peste 1,2 miliarde lei față de bugetul inițial. Granturile europene alocate prin Fondul pentru Modernizare pentru Turceni și Ișalnița se ridică la aproximativ 2,09 miliarde lei, reprezentând aproximativ 50% din valoarea inițială eligibilă a proiectelor.

Această diferență, estimată la peste 2,26 miliarde lei, trebuie acoperită de asociați sau prin credite, ridicând semne de întrebare privind sustenabilitatea financiară a proiectelor. Mai grav, deși PNRR a impus închiderea capacităților pe cărbune, nu a finanțat direct construcția centralelor pe gaze menite să le înlocuiască. Această strategie a lăsat înlocuirea energiei într-un mecanism financiar nesigur și subfinanțat.

Un proiect de lege adoptat de Senat la 4 august 2026 impune ca nicio capacitate pe lignit sau huilă să nu fie retrasă înainte ca înlocuitorul să fie funcțional și să asigure aceeași putere disponibilă. Deși redactată general, legea ar putea afecta închiderea altor capacități pe cărbune dacă nu vor exista înlocuitori operaționali. La începutul anului 2026, niciun MW din centralele pe gaze de la Turceni și Ișalnița nu intrase efectiv în construcție, iar termenul realist de punere în funcțiune, dacă lucrările ar începe în 2026, este estimat abia în 2029-2030.

Sursa: Economistul.ro