Conform Libertatea: Ce face, de fapt, butonul AC și cum setăm corect temperatura

Butonul AC al mașinii, responsabil de sistemul de climatizare, pornește de fapt compresorul, componenta esențială care răcește și usucă aerul. Ventilatorul, pe de altă parte, se ocupă doar de circulația aerului în habitaclu. Acest sistem nu este util doar în zilele toride de vară, ci și iarna sau pe ploaie, unde ajută la dezaburirea rapidă a geamurilor prin eliminarea umidității din aer. Este posibilă setarea simultană a temperaturii pe cald și activarea funcției AC, mașina va încălzi aerul, dar îl va și usca, facilitând curățarea parbrizului. În mașinile mai vechi, cu climatizare manuală, butonul AC pornește sistemul, iar șoferul controlează separat temperatura, viteza ventilatorului și direcția aerului. În vehiculele moderne, cu climatizare automată, utilizatorul setează temperatura dorită și apasă butonul „Auto”, iar sistemul ajustează automat viteza ventilatorului, direcția aerului și utilizarea compresorului pentru a atinge și menține acea temperatură.

Când setăm o anumită temperatură, de exemplu 22 de grade Celsius, sistemul nu înseamnă că aerul care intră pe gurile de ventilație va avea constant acea valoare. Înseamnă că instalația de climatizare depune eforturi pentru a aduce temperatura din interiorul mașinii la nivelul setat. Dacă mașina a stat în soare și temperatura interioară ajunge la 45 de grade, sistemul va începe prin a sufla aer foarte rece și a consuma o cantitate semnificativă de energie. Odată ce temperatura din habitaclu scade, efortul sistemului se diminuează, trecând la menținerea constantă a temperaturii dorite. Mașinile cu climatizare automată sunt, în general, mai intuitive și mai eficiente din acest punct de vedere, permițând șoferului să seteze o temperatură confortabilă, de exemplu 22-23 de grade, și să lase modul „Auto” să gestioneze restul.

Optimizarea confortului și siguranței cu climatizarea

Temperatura optimă pentru majoritatea șoferilor se situează între 22 și 25 de grade Celsius. Această interval asigură un confort termic adecvat pentru condus, fără a suprasolicita sistemul de climatizare și fără a crea disconfort termic la ieșirea din mașină. O diferență prea mare între temperatura interioară și cea exterioară poate genera probleme de circulație sanguină, iritații ale căilor respiratorii și un sentiment de disconfort general. Este esențial ca șoferii să evite suprarăcirea habitaclului. Deja la o temperatură interioară de 27 de grade Celsius, performanța șoferului poate fi afectată, iar o creștere a temperaturii de la 25 la 35 de grade Celsius poate majora riscul de accident cu aproximativ 20%.

Procesul corect de răcire a unei mașini supraîncălzite implică mai mulți pași. O greșeală frecventă este pornirea imediată a aerului condiționat la maximum, imediat după urcarea în mașină. O metodă mai eficientă este deschiderea ușilor sau a geamurilor timp de 30-60 de secunde pentru a permite aerului fierbinte să iasă. Apoi, se pornește ventilatorul pe o treaptă superioară, cu admisie de aer din exterior, pentru primele minute. După ce aerul din habitaclu devine mai suportabil, se închid geamurile și se activează recircularea. Această abordare permite scoaterea rapidă a aerului fierbinte din mașină și evită suprasolicitarea sistemului, care ar trebui să răcească constant aer fierbinte provenit din exterior.

Butonul de recirculare blochează admisia de aer din exterior, permițând sistemului să folosească aerul deja din cabină. Acest lucru este util vara pentru a menține rapid o temperatură joasă, deoarece sistemul nu mai trebuie să răcească aerul exterior mult mai cald. Recircularea este de asemenea benefică în traficul aglomerat, în tuneluri sau în spatele altor vehicule, limitând intrarea mirosurilor și a gazelor nocive. Totuși, utilizarea continuă a recirculării pe perioade lungi poate duce la aburirea geamurilor, o atmosferă încărcată și o scădere a concentrării, în special dacă în mașină se află mai multe persoane. La drum lung, este recomandată alternarea între recirculare și admisia de aer proaspăt sau lăsarea climatizării automate să gestioneze acest aspect.

Diferențe între AC și geamuri deschise, și impactul asupra consumului

Alegerea între aerul condiționat și geamurile deschise depinde în mare măsură de viteza de deplasare. În oraș, la viteze mici, geamurile deschise pot fi o soluție eficientă pentru a scoate aerul fierbinte din habitaclu. Pe drumuri naționale sau autostrăzi, unde vitezele sunt mai mari, geamurile deschise cresc rezistența aerodinamică, ceea ce poate anula beneficiile economisirii de combustibil obținute prin oprirea aerului condiționat. Pentru deplasările constante pe distanțe lungi, este mai eficient să se mențină geamurile închise și să se seteze o temperatură confortabilă, permițând sistemului de climatizare să mențină o atmosferă optimă. Studiile realizate de publicații precum Auto Bild și ADAC indică faptul că impactul aerului condiționat asupra consumului este mai pronunțat în mediul urban, unde viteza este variabilă și necesită reporniri frecvente ale compresorului.

Consumul suplimentar generat de aerul condiționat variază considerabil în funcție de condițiile de trafic, temperatura exterioară și tipul de instalație, dar în medie, poate adăuga între 10% și 15% la consumul total. În oraș, acest consum suplimentar poate ajunge la aproximativ 20%, echivalentul a circa 1 litru de combustibil la 100 de kilometri pentru o mașină cu un consum mediu de 5 litri/100 km. În timpul fazei inițiale de răcire intensă, consumul poate crește temporar cu 2,5-4 litri/100 km. Odată ce habitaclul a fost răcit și sistemul doar menține temperatura, consumul suplimentar în oraș scade la aproximativ 1-2 litri/100 km. În afara localității, la viteză constantă, consumul suplimentar este mult mai mic, situându-se între 0,2 și 0,7 litri/100 km.

Cea mai eficientă utilizare a sistemului de climatizare combină o răcire inițială rapidă cu menținerea constantă a unei temperaturi suportabile. Utilizarea ventilatorului la turație maximă și a temperaturii scăzute pentru primele minute, cu scopul de a elimina rapid căldura, este o practică recomandată. Ulterior, în loc să se oprească complet compresorul și să se aștepte din nou încălzirea mașinii, este mai eficient și mai confortabil să se stabilească o temperatură constantă în jurul valorii de 22-24 de grade Celsius. În cazul climatizării automate, modul „Auto” este cel mai indicat. Pentru sistemele manuale, se recomandă reducerea treptei ventilatorului la una mică sau medie și ajustarea temperaturii pentru a evita suflarea directă a aerului foarte rece spre pasageri. Pentru o mașină mai veche, șoferul acționează practic ca un „calculator” al sistemului, alternând între funcții și setări pentru a optimiza confortul. Dacă geamurile se aburesc, se recomandă dezactivarea recirculării și direcționarea aerului spre parbriz, cu AC-ul pornit. Semne precum pierderea răcirii, mirosuri neplăcute sau zgomote ciudate indică necesitatea unei verificări tehnice, igienizări, înlocuirii filtrului de habitaclu sau completării agentului frigorific. În cazul mașinilor noi, cu climatizare automată, setarea unei temperaturi de 22-23 de grade Celsius și activarea modului „Auto” este cea mai eficientă metodă de utilizare. La mașinile electrice sau hibride, posibilitatea de a pre-răci habitaclul din aplicație, înainte de plecare, este un avantaj, mai ales în timpul încărcării. Consumul de energie pentru climatizare la mașinile electrice, deși prezent, este adesea mai mic decât se tem unii șoferi, un exemplu fiind un Tesla Model Y, care a consumat aproximativ 1,3-1,5 kWh pe oră pentru a menține temperatura interioară la 20 de grade Celsius, în condiții de 35 de grade exterioare.

Sursa: Libertatea