Conform Descopera: Maimuțele macac, la fel ca oamenii, stabilesc asocieri spontane între forme și sunete, o descoperire care ar putea oferi noi perspective asupra originilor limbajului uman. Un studiu recent, desfășurat la Rezervația Mandai Wildlife din Singapore, sugerează că aceste primate prezintă un fenomen similar celui cunoscut sub numele de efectul Bouba-Kiki.

Experimentul maimuțelor cu formele

Experimentul psihologic clasic, conceput inițial în anii 1920, arată că majoritatea oamenilor asociază în mod intuitiv o formă rotunjită cu sunetul „Bouba” și o formă ascuțită cu sunetul „Kiki”. Această tendință s-a dovedit a fi universală, independent de limba vorbită sau de alfabetul utilizat.

Noul studiu a implicat nouă maimuțe macac, dintre care opt erau macaci cu coadă lungă (Macaca fascicularis) și unul era un macac porc sudic (Macaca nemestrina). Cercetătorii au început prin a antrena animalele să asocieze un capac decorat cu un model cu prezența hranei, fără a folosi sunete în această fază.

Ulterior, maimuțelor le-au fost prezentate două pahare acoperite cu capace ce purtau forme caracteristice experimentului: una rotunjită și una colțuroasă. În fundal, se reda în mod repetat fie sunetul „Bouba”, fie cel „Kiki”. Fără nicio instrucțiune prealabilă despre ce alegere ar fi „corectă”, maimuțele au manifestat o preferință clară.

Asocieri senzoriale străvechi

Rezultatele au indicat că maimuțele au selectat spontan capacul cu forma rotundă atunci când au auzit „Bouba” și, invers, capacul cu forma ascuțită când au auzit „Kiki”. Analiza statistică a evidențiat că șansele de a alege forma rotundă în timpul probelor cu „Bouba” au fost de aproape șase ori mai mari comparativ cu cele cu „Kiki”, un rezultat semnificativ peste ceea ce ar fi putut fi obținut prin simpla întâmplare.

Deși studiul este, deocamdată, disponibil sub formă de preprint pe platforma bioRxiv și așteaptă procesul de evaluare peer-review, descoperirea ridică ipoteza că la baza formării limbajului uman ar putea sta asocieri senzoriale fundamentale, moștenite din timpuri străvechi. Autorii cercetării sugerează că aceste corespondențe între stimuli vizuali și auditivi nu sunt exclusiv umane, ci se pot baza pe predispoziții perceptive comune, posibil transmise de la un strămoș comun îndepărtat.

Această constatare mută discuția evolutivă de la întrebarea dacă efectul este specific speciei umane la explorarea extinderii acestor hărți perceptive în rândul altor vertebrate. Cercetarea continuă să analizeze măsura în care astfel de conexiuni senzoriale sunt răspândite în regnul animal.

Sursa: Descopera