Conform Mediafax: Islanda se află în pragul unui vot crucial care ar putea redeschide negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, după o pauză de peste un deceniu. Pe buletinul de vot, islandezii sunt întrebați simplu: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare cu Uniunea Europeană?”, cu opțiunile „Da” sau „Nu”. Un rezultat favorabil taberei „Da” ar oferi guvernului mandatul politic necesar pentru a relansa procesul, cu posibilitatea unui nou referendum ulterior pentru aprobarea condițiilor de aderare.

Povestea negocierilor întrerupte

Demersul Islandei de a adera la UE a început în 2009, ca urmare a unei profunde crize financiare care a afectat țara. Negocierile, deschise oficial în 2010, au avansat rapid datorită alinierii prealabile a Islandei la o mare parte din legislația europeană. Cu toate acestea, capitole considerate dificile, precum pescuitul și agricultura, au rămas nerezolvate. Procesul a fost înghețat în 2013, odată cu schimbarea guvernului.

Integrare de facto, dar fără voce politică

Situația Islandei este unică prin prisma integrării sale economice cu UE. Stat membru al Spațiului Economic European (SEE), țara participă deja la piața unică, beneficiind de libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor, și este parte a spațiului Schengen. Deși aplică o mare parte din normele pieței unice, Islanda nu are un cuvânt de spus în elaborarea acestora la Bruxelles. Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Islandei, reprezentând peste jumătate din comerțul total cu bunuri în 2025.

Peștele, element central în decizia de aderare

Paradoxal, principala piedică în calea integrării Islandei o reprezintă pescuitul. Industria piscicolă, esențială pentru economia națională, constituie o componentă majoră a exporturilor. Sub actualul acord SEE, politica europeană comună în domeniul pescuitului nu se aplică Islandei, permițând Reykjavikului să-și controleze resursele marine. Intrarea în UE ar implica, inevitabil, renegocierea acestui sistem, un subiect cu rezonanțe istorice profunde legate de suveranitatea națională, amintind de așa-numitele „Războaie ale Codului” din secolul trecut.

Contextul geopolitic, un nou factor

Spre deosebire de 2013, contextul geopolitic actual a suferit transformări majore. Războiul din Ucraina, competiția în Arctica și incertitudinile legate de relația transatlantică au sporit conștientizarea vulnerabilității unei insule cu mai puțin de 400.000 de locuitori. Poziția strategică a Islandei, membră NATO din 1949 dar fără forțe armate proprii, a accentuat discuțiile despre securitate și ancorare europeană.

Guvern divizat, referendum ca soluție

Referendumul reflectă o coaliție guvernamentală neobișnuită, formată din partide cu viziuni divergente asupra aderării la UE. Alianța Social-Democrată, Partidul Reformei (pro-UE) și Partidul Poporului (anti-UE) au convenit în acordul de coaliție să lase decizia în seama populației. Susținătorii reluării negocierilor consideră că referendumul este un prim pas pentru a afla condițiile negociate, în timp ce opozanții se tem că redeschiderea discuțiilor ar crea un impuls greu de oprit, punând în pericol controlul național asupra unor sectoare cheie.

Înainte de vot, sondajele indică un echilibru perfect între cele două tabere, 46% pentru reluarea negocierilor și 46% împotrivă, cu un procent de 8% de indeciși. Prezența la urne și mobilizarea electoratului nehotărât ar putea fi decisive. Chiar și în cazul unui vot favorabil, drumul către aderare implică negocieri finale, acordul tuturor statelor membre și ratificări naționale. Pentru Bruxelles, Islanda ar putea reprezenta un caz de extindere relativ simplu și un semnal simbolic puternic în contextul actual al relațiilor internaționale.

Sursa: Mediafax