Conform G4Media: Industria românească din 1989, departe de imaginea idilică promovată

Documentele Securității din septembrie 1989 dezvăluie o industrie românească blocată, departe de fațada de succes propagată de regimul Ceaușescu. Un raport intern, publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arată mari întreprinderi incapabile să-și atingă planurile din cauza lipsei acute de materii prime, componente și fonduri pentru salarii. Aceste informații contrazic nostalgia unora față de producția autohtonă din acea perioadă.

Uzina de Autocamioane Brașov, în criză de producție și moral

La Întreprinderea de Autocamioane Brașov, starea de spirit a muncitorilor era „necorespunzătoare” în septembrie 1989. Cauza principală era nerealizarea planurilor lunare și, implicit, a fondului de retribuire. Deși planul pe primele opt luni ale anului fusese raportat ca realizat în proporție de 93%, uzina nu reușise să recupereze sute de autovehicule care fuseseră raportate ca gata. Mai mult, din planul lunii septembrie de peste 2.000 de unități, doar 124 ajunseseră la beneficiari până pe 27 septembrie, conducerea estimând o realizare totală de doar 1.100 de bucăți. Situația exporturilor era și mai gravă, cu o realizare de doar 0,04% din planul pe primele două decade ale lunii, deși acesta era compus exclusiv din piese de schimb.

Criza de materii prime și efectele asupra exporturilor

Lipsa materiilor prime de la furnizori a fost identificată drept cauza principală a problemelor. Întreprinderi precum „Laminorul” Brăila, Combinatul Siderurgic Reșița, „Danubiana” București, „Policolor” București, „Azur” Timișoara și altele nu livrau la timp materialele necesare. Această criză de aprovizionare afecta direct și producția destinată exportului, punând în pericol contractele externe. În plus, întârzierile în producție aveau un impact direct asupra salarizării angajaților, iar intervențiile la nivel central nu au adus soluții, uzina primind credite pentru acoperirea fondurilor de salarii din lunile anterioare.

Electroprecizia Săcele, departe de planuri din cauza lipsei de materiale

Situația era similară și la Electroprecizia Săcele, unde deficitul de cupru și aluminiu, precum și lipsa componentelor electronice, au dus la realizarea a doar 37% din planul de producție pentru luna septembrie. Secții precum cea de alternatoare-delco realizaseră doar 24,25% din ținte. Nevoile de materii prime erau mult peste ce se livra: din 125 de tone de cupru necesare, se primiseră doar 50, iar din 50 de tone de aluminiu, doar 10. Chiar și argintul, în cantități mici, lipsea, din cele 42 kg necesare primindu-se doar 5 kg. Ca urmare, producția planificată pentru export, inclusiv motoare electrice pentru Republica Democrată Germană și Thailanda, nu putea fi onorată.

Industria autosuficientă, o iluzie fragilă

Cercetătorii CNSAS subliniază că imaginea unei Românii comuniste complet autosuficiente este înșelătoare. Industrializarea accelerată din deceniile anterioare s-a bazat pe un model care, deși creștea capacitatea industrială, lăsa numeroase sectoare dependente de importuri. În anii ’80, achitarea datoriei externe și reducerea drastică a importurilor, coroborate cu restricțiile energetice impuse pentru economie, au agravat situația, punând piedici serioase proceselor industriale. Chiar și cu o vastă rețea de întreprinderi, industria românească din acea perioadă era ineficientă și necompetitivă, așa cum demonstrează raportul Securității din 30 septembrie 1989.

Sursa: G4Media