Impozitarea diferită a închirierii: ce trebuie să știe proprietarii

Statul român face distincție clară între tipurile de închiriere de locuințe, cu implicații directe asupra impozitelor și a obligațiilor legale ale proprietarilor. Diferențele majore apar în funcție de durata închirierii și de modul în care proprietatea este folosită. În timp ce închirierea clasică presupune reguli mai simple, închirierea pe termen scurt, în special în scop turistic, aduce cu sine particularități importante de care proprietarii trebuie să țină cont.

Cum sunt taxate închirierile pe termen scurt versus cele clasice

În cazul închirierilor pe termen scurt, de maximum 30 de zile pentru aceeași persoană, impozitul este calculat diferit față de închirierea clasică. Pentru camerele închiriate pe termen scurt în locuințe personale, venitul net anual se stabilește prin deducerea unei cote forfetare de 30% din venitul brut. „Practic, impozitul de 10% se aplică la venitul net, ceea ce duce la un nivel efectiv de aproximativ 7% raportat la venitul brut”, explică legislația. O altă implicație este plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate (CASS) dacă venitul net anual depășește anumite plafoane.

În schimb, pentru chiria clasică, venitul net se stabilește prin deducerea unei cote de 20% din venitul brut. Asta înseamnă că impozitul efectiv este de 8% din venitul brut. Astfel, proprietarii ar putea fi surprinși să constate că chiar dacă situațiile par similare, taxarea este diferită, pe baza duratei închirierii și a modului în care este folosită proprietatea.

Declarații fiscale și obligații administrative

Obligațiile de raportare și plată a impozitului diferă în funcție de tipul de închiriere. Pentru închirierea către persoane fizice, impozitul se stabilește prin declarația unică D212, iar plata se face până la 25 mai a anului următor. Dacă proprietatea este închiriată unei persoane juridice, impozitul se reține la sursă de chiriaș.

De asemenea, închirierea clasică necesită înregistrarea contractelor de închiriere la ANAF, în termen de 30 de zile, prin formularul C168. În cazul închirierii pe termen scurt, nu există această obligație specifică, dar proprietarii trebuie să completeze și să păstreze fișa de ocupare a capacității de cazare și registrul de evidență fiscală. Un aspect important este că închirierea în scop turistic poate impune obținerea certificatului de clasificare, indiferent dacă activitatea este desfășurată de o persoană fizică.

Când închirierea devine activitate independentă

Activitatea de închiriere se transformă în „prestare de servicii de cazare”, adică activitate independentă, dacă o persoană fizică închiriază în scop turistic mai mult de șapte camere. În acest caz, proprietarul este obligat să desfășoare activitatea printr-o formă juridică adecvată, cum ar fi PFA, întreprindere individuală, întreprindere familială sau societate. Calculul impozitului rămâne similar, cu deducerea cotei forfetare de 30%, dar poate apărea obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale (CAS) dacă veniturile nete depășesc pragul legal.

În contextul acestor modificări, Ministerul Finanțelor nu a anunțat încă simplificări majore pentru proprietarii care închiriază proprietăți, dar promite clarificări pentru a preveni confuziile.

Sursa: Playtech.ro