Conform Economistul.ro: Franța aplică un control strict asupra respectării normelor sociale în aviația comercială, extinzând responsabilitatea dincolo de angajatorul direct al personalului navigant. Autoritățile verifică minuțios unde își desfășoară activitatea echipajele, statutul lor contractual și contribuțiile sociale pentru a identifica eventuale cazuri de muncă nedeclarată sau fraudă socială.

Control strict și instituții implicate

Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) poziționează Franța în fruntea statelor membre cu cel mai înalt nivel de control în ceea ce privește mobilitatea lucrătorilor și securitatea socială în sectorul aviatic. Spre deosebire de alte țări unde verificările sunt sporadice, sistemul francez combină instituții specializate, inspecții comune și o răspundere extinsă.

Printre instituțiile cheie implicate se numără URSSAF, responsabilă de colectarea contribuțiilor sociale, inspectoratul muncii, Caisse de Retraite du Personnel Navigant (CRPN), fondul de pensii dedicat personalului navigant, Direcția Generală pentru Aviație Civilă (DGAC) și Jandarmeria Transporturilor Aeriene. Colaborarea acestora asigură o acoperire completă a aspectelor legate de muncă și securitate socială.

Verificări detaliate și responsabilitate extinsă

Inspectorii se concentrează pe corectitudinea bazei declarate a personalului navigant, comparând-o cu locul de unde aceștia își încep și își încheie efectiv activitatea. Această verificare este crucială pentru stabilirea legislației sociale aplicabile și pentru detectarea situațiilor în care personalul este prezentat ca fiind detașat temporar, deși activitatea este de caracter stabil.

Un aspect important al controlului vizează utilizarea contractelor de prestări servicii, statutul de independență aparentă, contractele fără ore garantate, schemele de tip „pay-to-fly”, stagiarii și personalul furnizat prin subcontractori sau agenții. Scopul este de a asigura că situația contractuală declarată reflectă relația de muncă reală.

Legislația franceză impune o „obligație de vigilență” care extinde responsabilitatea dincolo de angajatorul direct. Entitatea care contractează serviciile aeriene este obligată să verifice respectarea obligațiilor sociale și de muncă de către subcontractori. Nerespectarea acestei obligații poate atrage răspunderea financiară pentru neîndeplinirea unor obligații, inclusiv contribuții sociale. Acest principiu este aplicabil chiar și în lanțul complex de contractări din aviație, unde pot fi implicate companii de vânzare a biletelor, operatori de aeronave și agenții de personal.

Identificarea practicilor neregulate

Raportul Autorității Europene a Muncii menționează practici prin care unele companii aeriene pot declara un număr redus de personal într-o bază sau pot să nu declare deloc personal acolo, trimițând echipaje din alte baze pentru rotații scurte, uneori durând doar una până la patru zile. Aceste deplasări repetate pe perioade lungi pot fi folosite pentru detașări nedeclarate, ascunzând o activitate stabilă într-un anumit loc.

Autoritățile franceze analizează programele de zbor, bazele echipajelor și locurile de staționare a aeronavelor pentru a identifica discrepanțe între structura declarată și activitatea efectivă. Pot fi verificate documentele de muncă, contribuțiile, statutul persoanelor și relațiile dintre compania aeriană și intermediari.

Instrumentele de control includ avertismente, ordine administrative, reclasificarea contractelor, plata retroactivă a contribuțiilor sociale și acțiuni în instanță. Sancțiunile financiare pot fi, de asemenea, aplicate. CRPN poate iniția proceduri judiciare în cazuri de fraudă, în timp ce URSSAF desfășoară controale privind contribuțiile și munca disimulată. Inspectoratul muncii are competența de a accesa locurile de muncă și de a colecta documente.

Sistemul francez, deși robust, se confruntă cu provocări legate de accesul la informații din alte state, diferențe în interpretarea regulilor europene, bariere lingvistice și complexitatea structurilor prin intermediari și subcontractori. Cu toate acestea, Franța se distinge prin crearea unei capacități interne specializate și prin combinarea informațiilor sociale cu cele operaționale din aviație, fiind considerată o practică avansată la nivel european.

Sursa: Economistul.ro