Conform Antena 3: Echipa națională feminină de fotbal a Afganistanului s-a reunit, după o pauză de cinci ani, în Noua Zeelandă, pentru două meciuri amicale, un eveniment semnificativ marcat de lupta femeilor afgane pentru dreptul la sport și la o viață normală. Această reuniune vine după decizia FIFA din aprilie, care permite jucătoarelor să reprezinte Afganistanul în meciuri oficiale fără aprobarea Federației de Fotbal din Afganistan, organism controlat acum de talibani.

Sub regimul talibanilor, care au revenit la putere în august 2021, femeile și fetele au fost supuse unor restricții severe, fiind excluse din educație, majoritatea profesiilor și sportul organizat. Echipa națională feminină, înființată în 2007, a fost nevoită să se destrame, jucătoarele fiind evacuate și relocate în diverse țări, printre care Australia, Regatul Unit și Portugalia. O echipă a refugiatelor, denumită ulterior Afghan Women United, a fost formată, iar acum, cu recunoașterea FIFA, are șansa de a concura la competiții internaționale.

Pentru aceste sportive, reuniunea din Noua Zeelandă este o dovadă de reziliență și speranță. Obținerea documentelor necesare pentru călătorie a fost o provocare majoră în ultimii cinci ani, dat fiind că jucătoarele trăiesc ca refugiate sau solicitante de azil în țări diferite. Entuziasmul de a evolua din nou împreună depășește obstacolele întâmpinate.

Un gest simbolic: trofeele îngropate, amintiri păstrate

Manozh Noori, 23 de ani, stabilită acum în Australia, își amintește cu emoție de copilăria sa în Kabul, unde a crescut jucând fotbal alături de băieți pe străzi. În secret, s-a înscris la cluburi locale, avansând în competițiile afgane, dar ascunzându-și identitatea purtând un văl. Succesul ei a adus titluri și premii, dar și confruntări cu familia, în special cu fratele ei mai mare, care o critica pentru aspirațiile ei sportive.

Într-un gest dramatic înainte de a fugi din țară în 2021, Noori și-a îngropat medaliile și trofeele de fotbal în grădina casei familiei. „Într-o zi mă voi întoarce și le voi dezgropa”, mărturisește ea, zâmbind la gândul reîntoarcerii. Fotbalul i-a oferit nu doar împlinire personală, ci și posibilitatea de a-și ajuta mama și sora să părăsească Afganistanul și să se stabilească în Australia. Noori speră că fratele ei își dă acum seama că pasiunea pentru sport nu o face o persoană rea.

Fotbalul, un liant pentru libertate și identitate

Multe dintre jucătoare consideră că fotbalul a fost salvarea lor în perioadele tulburi prin care a trecut Afganistanul. Mursal Sadat, stabilită în Australia, afirmă: „Dacă nu aș fi fost fotbalistă, aș fi încă în Afganistan, una dintre milioanele de fete cărora nu li se permite să învețe, să-și exprime opinia sau să-și aleagă propriul viitor”. Acum, Sadat este antrenoare de fotbal, coordonatoare pentru tineri și activistă pentru drepturile omului, bucurându-se de sprijinul familiei logodnicului ei, chiar dacă acesta se află încă în Afganistan.

Chiar și în condiții meteorologice dificile, precum ploaia torențială din Auckland, jucătoarele afgane transformă emoțiile în determinare pe teren. Najma Arefi, acum 22 de ani, își amintește de antrenamentele în condiții extreme din adolescență, dar și de victoria care a schimbat percepția asupra sportului feminin în orașul Herat. Acum stabilită în Regatul Unit, Arefi studiază justiția penală și se bucură de libertatea de a lua propriile decizii, deși simte adesea vinovăție și tristețe pentru compatrioatele sale private de drepturi.

Reîntoarcerea pe teren în Noua Zeelandă, în ciuda celor două înfrângeri în fața Insulelor Cook (1-0 și 3-0), reprezintă o victorie în sine. Este dovada că, dincolo de exil și incertitudine, jucătoarele afgane au refuzat să dispară și continuă să lupte pentru visurile lor și pentru drepturile femeilor din țara lor.

Sursa: Antena 3