Conform Digi24: Un studiu desfășurat timp de 28 de ani în Japonia, urmărind peste 2.000 de adulți în vârstă, sugerează că oamenii sunt surprinzător de buni la estimarea propriei speranțe de viață, cu o singură eroare majoră: majoritatea își subestimează longevitatea. Cercetarea, condusă de sociologul Shohei Okamoto de la Universitatea din Tsukuba, a analizat date din Studiul japonez privind dinamica îmbătrânirii și sănătății.

În 1996, participanților li s-a cerut să estimeze vârsta până la care se așteaptă să trăiască. Dintre cei 2.054 de participanți care au oferit o estimare, cercetătorii au analizat datele deceselor pe o perioadă de până la 28 de ani. Aproximativ 59% dintre persoanele ale căror date au putut fi analizate au trăit mai mult decât anticipaseră.

Așteptările față de longevitate, corelate cu durata de viață

Analiza datelor a dezvăluit o asociere clară: persoanele care se așteptau să trăiască mai mult au avut, în general, o durată de viață mai mare. Această corelație a rămas valabilă chiar și după ce cercetătorii au luat în considerare factori precum vârsta, sexul, caracteristicile socioeconomice și starea de sănătate.

Cu toate acestea, studiul nu poate demonstra o relație de cauzalitate directă. O explicație alternativă este că oamenii își bazează estimările pe o cunoaștere, conștientă sau nu, a propriei stări de sănătate, a stilului de viață și a istoricului familial. O persoană care se simte sănătoasă ar putea anticipa o viață mai lungă și, concomitent, ar avea șanse mai mari să trăiască mai mult. Studiul, fiind observațional, nu permite concluzii ferme privind influența optimismului asupra longevității.

Estimările, departe de a fi perfecte

În ciuda unei corelații observate, previziunile participanților nu au fost extrem de precise. Pentru fiecare an suplimentar de speranță de viață estimată, durata reală de supraviețuire a fost mai mare cu doar aproximativ 0,12 ani. Erorile de estimare au variat însă în funcție de grup. Femeile și persoanele cu un nivel de educație mai ridicat au avut o probabilitate mai mare să-și depășească așteptările, în timp ce persoanele cu o stare de sănătate precară au avut o probabilitate mai mică de a face acest lucru.

O posibilă cauză a erorilor de estimare pare să fie influența numărului „80”. Mulți participanți au indicat 80 de ani ca vârsta anticipată, o cifră apropiată de speranța de viață la naștere în Japonia în 1996. Aceasta sugerează că oamenii și-au bazat estimările pe o medie generală a populației, ignorând faptul că speranța de viață rămasă pentru o persoană în vârstă este diferită de cea calculată la naștere.

Educația și o surpriză în estimări

Un aspect interesant a fost legat de nivelul de educație. Participanții cu mai mulți ani de studii au fost mai puțin predispuși să aleagă vârste rotunjite, precum 75, 80 sau 85 de ani. Totuși, acest lucru nu a condus automat la estimări mai precise, mulți dintre ei subestimându-și totuși longevitatea.

Impactul estimărilor asupra deciziilor financiare

Modul în care oamenii își percep propria longevitate poate avea consecințe semnificative asupra deciziilor financiare, în special cele legate de pensie și economii. Subestimarea speranței de viață ar putea duce la insuficiența fondurilor pentru pensie, în timp ce supraestimarea ar putea genera austeritate inutilă. Cercetătorii sugerează că informații mai clare despre speranța de viață rămasă, personalizate pe vârstă și sex, ar putea facilita luarea unor decizii financiare mai bune.

Studiul prezintă însă limite importante, inclusiv faptul că estimările au fost realizate o singură dată, în 1996, neputând reflecta schimbările intervenite ulterior în viața participanților (diagnostice medicale, progrese medicale, decese ale apropiaților). De asemenea, cercetarea s-a limitat la adulții în vârstă din Japonia, limitând generalizabilitatea concluziilor la alte populații sau grupe de vârstă.

Totuși, o constatare majoră rămâne: majoritatea participanților au trăit mai mult decât se așteptau, sugerând că, atunci când vine vorba de estimarea propriei vieți, o tendință frecventă este subestimarea timpului rămas.

Sursa: Digi24