Criza energetică, umbrele trecutului: Hormuz și spectrul anilor ’70

Blocajele din Strâmtoarea Hormuz au readus în atenție o provocare economică majoră: criza petrolului din anii ’70. Specialiști avertizează că efectele conflictului dintre Statele Unite ale Americii, Israel și Iran ar putea fi chiar mai grave decât cele din trecut. Transportul petrolului din Golf rămâne vital pentru economia mondială.

Un potențial impact major

Lars Jensen, expert în transport maritim și fost director la Maersk, sugerează că impactul unei eventuale escaladări a conflictului ar putea depăși haosul economic din anii ’70. Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie, a avertizat că lumea se confruntă cu „cea mai mare amenințare globală la adresa securității energetice din istorie”. Jensen a subliniat că actuala situație ar putea fi mai gravă decât șocurile prețului petrolului din anii ’70 și decât șocul prețului gazelor naturale resimțit după invazia Rusiei în Ucraina.

Anii ’70: o criză alimentată politic

Criza petrolului din anii ’70 a fost declanșată printr-o decizie politică. Statele arabe producătoare de petrol au impus un embargo țărilor care susțineau Israelul în războiul de Yom Kippur și au redus producția. Dr. Carol Nakhle, director executiv al Crystol Energy, a explicat că prețurile petrolului au crescut de aproape patru ori în doar câteva luni. Consecințele au fost resimțite global, inclusiv în Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, care au intrat în recesiune.

Dr. Tiarnan Heaney, cercetător la Queen’s University Belfast, a menționat efectele în lanț, inclusiv greve, tulburări sociale și creșterea sărăciei. Ca răspuns, țările afectate au redus consumul, au introdus măsuri de economisire a energiei și au căutat noi surse de petrol. S-au constituit și rezerve strategice.

Revoluția Iraniană și un nou șoc petrolier

În 1979, Revoluția Iraniană a generat un al doilea șoc petrolier, influențat și de cererea globală ridicată. Producția de petrol a Iranului a scăzut cu 4,8 milioane de barili pe zi până în ianuarie 1979, reprezentând aproximativ 7% din producția mondială de la acea vreme, potrivit specialistei Laurel Graefe.

Creșterea prețurilor petrolului a fost accelerată de instabilitatea din Iran. Prețurile petrolului s-au dublat între aprilie 1979 și aprilie 1980. Creșterea cererii de petrol a contribuit la majorarea prețurilor în timpul crizei.

Producția crescută, soluția salvatoare?

A doua criză a petrolului a condus din nou la inflație și recesiune, dar economia mondială s-a stabilizat la începutul anilor ’80. Economistul american Dermot Gately a remarcat că prețul real al petrolului s-a triplat în 1973–1974 și s-a dublat din nou între 1979 și 1980. O scădere cu aproape 40% a prețului a urmat între 1981 și 1985. Producția OPEC a crescut cu aproximativ 4 milioane de barili pe zi între august 1985 și jumătatea lui 1986. Arabia Saudită a jucat un rol crucial în scăderea prețurilor.

În prezent, blocarea Strâmtorii Hormuz, o rută majoră pentru transportul energiei, afectează livrările de petrol și gaze din statele din Golf. Lars Jensen a subliniat că, chiar dacă strâmtoarea s-ar redeschide, consecințele economice vor continua timp de șase până la 12 luni. Carol Nakhle consideră că piața este mai rezilientă și mai diversificată astăzi. Alicia Garcia Herrero, economist-șef pentru Asia-Pacific la Natixis CIB, a precizat că actuala criză afectează 20% din aprovizionarea mondială, depășind șocul din anii ’70.