Conform Stiripesurse.ro: Directorul Centralei Nucleare-Electrice de la Cernavodă, Romeo Urjan, a explicat motivele pentru care unitatea nucleară din Bulgaria, Kozlodui, poate funcționa în condiții de debit redus al Dunării, în timp ce centrala românească de la Cernavodă este nevoită să își înceteze activitatea. Principalele diferențe constau în sistemele de pompare și amplasarea instalațiilor de răcire.

Diferențe în sistemul de răcire

Potrivit lui Romeo Urjan, proiectul instalației de răcire de la Kozlodui, inclusiv modul de amplasare a pompelor, joacă un rol crucial. Centrala bulgărească este situată direct pe malul Dunării, beneficiind de un debit mult mai mare comparativ cu cea de la Cernavodă, care se află pe o derivație a canalului Dunăre-Marea Neagră, cu un debit intrinsec mai mic.

Urjan a subliniat că bulgarii au implementat un sistem de pompare diferit, cu pompe de mare putere. Această configurație le permite să asigure răcirea reactoarelor cu un nivel al apei cu 20-30 de centimetri mai mic decât cel necesar centralei de la Cernavodă. Această capacitate suplimentară a sistemului de pompare bulgăresc este cheia funcționării în condiții hidrologice dificile.

Chiar și centrala din Bulgaria nu este complet imună la problemele generate de debitul scăzut al Dunării, însă pragul critic pentru funcționarea sa este mai jos decât cel al unității românești. Diferența de 20-30 de centimetri se traduce în capacitatea de a menține operațiunile în timp ce Cernavodă este nevoită să se oprească.

Soluții și implicații

Directorul Centralei de la Cernavodă a menționat că și pompele utilizate la Kozlodui sunt de producție sovietică, datând din anii 1980-1990, similar cu cele de la Cernavodă. Totuși, implementarea unui sistem de răcire similar cu cel bulgăresc la Cernavodă ar necesita oprirea centralei pentru o perioadă de câteva luni.

O soluție alternativă ar fi construirea unei noi amenajări hidrotehnice pe Dunăre, care să permită devierea unei cantități mai mari de apă către centrala nucleară. O astfel de investiție ar presupune eforturi logistice și financiare considerabile, precum și un proces de autorizare complex.

Situația subliniază importanța infrastructurii de răcire în funcționarea centralelor nucleare, mai ales în contextul variabilității debitului Dunării, influențat de factori climatici și de regimul hidrologic al fluviului. Capacitatea de adaptare a sistemelor de răcire devine, astfel, un element esențial pentru siguranța și continuitatea operării.

Sursa: Stiripesurse.ro