Conform Mediafax: Fostul ministru al Apărării, MIHAI FIFOR, atrage atenția asupra unui nou tratat semnat de Turcia, ARABIA SAUDITĂ și PAKISTAN la MECCA, considerând că acesta semnalează o schimbare semnificativă a echilibrelor de putere în Orientul Mijlociu și pune în discuție rolul României pe scena internațională.

România, un actor absent pe scena geopolitică

MIHAI FIFOR susține că România nu mai contează în politica externă de anvergură, din cauza guvernelor succesive care au schimbat constant prioritățile, fără a urmări obiective strategice pe termen lung. Această lipsă de consecvență a dus, în opinia sa, la „diluarea până aproape de dispariție a relevanței României ca actor regional”. „România e pe nicăieri”, afirmă FOSTUL MINISTRU, criticând modul în care Bucureștiul și-ar fi ratat șansa de a avea un rol mai important în regiune.

Analiza alianței Turcia-arabia saudită-pakistan

Fostul ministru consideră că alianța recent încheiată la MECCA între Turcia, ARABIA SAUDITĂ și PAKISTAN nu trebuie privită doar ca o simplă apropiere între state ale lumii musulmane. Cele trei țări sunt unite, mai degrabă, de o nevoie pragmatică de securitate, într-un context în care garanțiile tradiționale par a fi tot mai nesigure. Turcia aduce forța militară și industria de apărare, ARABIA SAUDITĂ resurse financiare și influență regională, iar PAKISTANUL o armată numeroasă și capacitate nucleară. Absența Iranului din această formulă reprezintă, conform lui FIFOR, un indicator important al schimbării echilibrelor regionale.

„Adevărata întrebare nu este cine se află la masă, ci cine lipsește”, subliniază MIHAI FIFOR, referindu-se la Iran. El consideră că apariția unui nou pol de putere construit fără TEHERAN este o modificare importantă pentru echilibrul regional, care ar putea influența și relația cu ISRAELUL.

Arabia Saudită își diversifică opțiunile strategice

MIHAI FIFOR analizează și rolul Statelor Unite în Orientul Mijlociu, amintind atacurile din 2019 asupra instalațiilor petroliere saudite. Acest episod a arătat RIYADULUUI diferența dintre a fi protejat de SUA și a avea certitudinea că WASHINGTONUL va interveni militar atunci când interesele saudite sunt atacate. Prin urmare, ARABIA SAUDITĂ își diversifică opțiunile strategice, dezvoltând relații cu China, discutând cu Rusia, reconciliindu-se cu IRANUL prin medierea BEIJINGULUI și consolidându-și legăturile militare cu PAKISTANUL și Turcia. „Își transformă dependențele în opțiuni”, afirmă FIFOR.

Aceste schimbări din Orientul Mijlociu nu înseamnă nașterea unei lumi antiamericane, ci sfârșitul confortului oferit de ordinea unipolară. State precum Turcia, INDIA și ARABIA SAUDITĂ își construiesc relațiile într-o manieră flexibilă, putând fi simultan aliați, competitori sau parteneri economici.

Securitatea României: NATO și parteneriatul strategic

MIHAI FIFOR leagă schimbările geopolitice de situația României, subliniind că NATO trebuie să rămână fundamentul securității naționale, iar parteneriatul strategic cu Statele Unite este vital. Cu toate acestea, avertizează că România nu își poate externaliza complet securitatea. Articolul 5 al NATO nu poate produce muniție, nu poate asigura securitatea energetică și nu poate înlocui o strategie națională sau o industrie proprie de apărare.

Fostul ministru al Apărării insistă asupra importanței relației cu Turcia, un aliat NATO important la Marea Neagră, cu o forță militară semnificativă și o influență regională în creștere. De asemenea, FIFOR consideră că Bucureștiul ar fi trebuit să construiască mai consecvent relația cu VARȘOVIA, pe axa nord-sud a Flancului Estic.

„Alianțele nu înlocuiesc puterea unui stat, ci o multiplică, dacă acea putere există”, afirmă MIHAI FIFOR. România își poate folosi poziția geografică și alianțele pentru a-și consolida propria capacitate strategică, riscând să rămână în afara noilor configurații geopolitice dacă nu acționează. „Lumea nu ne așteaptă. Iar de data asta, miza nu este să prindem poza, ci să nu rămânem în afara ei”, conchide FOSTUL MINISTRU.

Sursa: Mediafax