Conform Buletin.de: Așteptarea în frig și mirosul de țigară: Ziua unui navetist din Ilfov în transportul în comun

La 4:35 dimineața, în Ilfov, primul autobuz al zilei devine scena unei realități dure pentru navetiști. În stația unde au fost aduse autobuze SH din Olanda, pe fondul renunțării la flotele diesel în favoarea celor electrice, suntem doar trei: șoferul, eu și un câine. Șoferul, pentru a respecta regulile care interzic urcarea pasagerilor înainte de ora programată, stă la căldură cu motorul pornit. Între timp, călătorii, adesea, așteaptă în ploaie, viscol sau soare, după ce anterior aveau posibilitatea să stea în mijlocul de transport.

După o așteptare de 30 de minute, în mijlocul rafalelor de vânt, autobuzul pornește. La ora 4:40, ușile se deschid. Prefer frigul matinal mirosului de țigară, așa că aleg să urc. Călătoria, presărată cu stații scufundate în beznă unde șoferul nu oprește, se lungește până la 30 de minute. Ajungem la „tradiționala barieră”, o soluție temporară pentru lipsa unui pasaj între Voluntari și Capitală, peste magistrala CFR către Constanța.

Schimb autobuzul pentru linia 135 a STB, spre Foișorul de Foc, unde primesc o altă realitate. Geamurile autobuzului, cumpărat din banii contribuabililor de fosta administrație, sunt acoperite de un strat gros de murdărie, lăsând impresia că au fost șterse cu aceeași cârpă folosită pentru curățarea podelei. În interior, aerul este rece, umed și emană un miros greu de identificat. Ajung la destinație la 5:55, după o călătorie de o oră și 20 de minute pentru 18 kilometri, într-o perioadă fără trafic.

„Misiunea Ciucu”: Taxe noi pe parcări și mobilier de lux pentru Compania de Parking

În paralel, la Primăria Capitalei, preocuparea primarului general Ciprian Ciucu pare să fie mai mult legată de colectarea de fonduri decât de îmbunătățirea transportului public. Începând cu 1 mai 2026, mașinile hibride au fost scoase din schema gratuității pentru locurile albastre, obligând șoferii să plătească tariful orar, sub amenințarea amenzilor.

Argumentul invocat este „saturarea capacității fizice a serviciului public” și „afectarea principiului rotației vehiculelor”, o justificare contrazisă de modul în care locurile albastre sunt transformate în parcări de reședință la cererea primăriilor de sector. George Tuță din Sectorul 1 și Rareș Hopincă din Sectorul 2 au obținut sute de astfel de locuri, blocate permanent pentru riverani, eliminând posibilitatea de oprire pentru ceilalți șoferi.

Compania Municipală de Parking București, responsabilă de administrarea acestor locuri, pare să își adapteze munca la om într-un mod neașteptat. Recent, a fost dezvăluită o achiziție de mobilier în valoare de peste 315.000 de lei, incluzând scaune de 1.000 de euro bucata. Justificarea oferită se referă la obligația angajatorului de a asigura „adaptarea muncii la om”, în ciuda faptului că compania funcționează în condiții de monopol și profită de amenzile impuse.

Dispecerat 24/7 pentru parcări pe asfalt: O risipă de bani publici?

Înființarea unui centru de comandă și monitorizare a parcărilor, care să funcționeze non-stop, ridică semne de întrebare. Într-un oraș unde majoritatea parcărilor sunt la nivelul drumului, fără bariere sau sisteme automate, necesitatea unui astfel de dispecerat 24/7 este discutabilă. Operatorii, așezați pe scaune de lux, supraveghează ecrane, în timp ce regimul de taxare orară este suspendat pe timpul nopții.

Logica unui centru de comandă 24/7 se aplică în general parcărilor automate, subterane sau supraetajate, unde intervenția rapidă poate fi necesară. Pentru parcările de suprafață, unde plata se face prin SMS sau aplicație și controlul este sporadic în timpul zilei, investiția într-un centru de monitorizare non-stop pare o risipă de fonduri publice, ce ar fi putut fi direcționate către îmbunătățirea transportului în comun sau infrastructura necesară navetiștilor.

Sursa: Buletin.de