Conform Buletin.de: Lucrările de reabilitare a șinelor de tramvai pe strada Armand Călinescu din Capitală au fost oprite temporar după ce săpăturile au scos la iveală ziduri din secolele trecute. Descoperirea a generat însă și un val de critici privind managementul șantierelor din București, unde vestigiile istorice par adesea lăsate de izbeliște.

Colega noastră, Deniz Garguli, a constatat la fața locului starea de degradare a șantierului, unde semnalizarea era deteriorată și resturile aruncate la întâmplare creau un peisaj dezolant. Analiza hărților vechi a confirmat potențialul arheologic al zonei, o problemă recurentă în proiectele de infrastructură ale Capitalei. Autoritățile au oferit, ca de obicei, o „liniște suspectă”, probabil pregătind un nou raport arheologic care ar putea fi, similar celui de la Planșeul Unirii, protejat de drepturi de autor.

La Planșeul Unirii, combinarea grabei, a ignoranței și a contractelor masive a dus, conform unor critici, la îngroparea iremediabilă a vestigiilor istorice. Acest contrast cu standardele europene subliniază o problemă cronică de neglijență în București, în timp ce alte capitale europene au demonstrat că astfel de proiecte pot deveni catalizatori pentru recuperarea memoriei istorice.

Lecții din Europa: istoria subterană integrată în dezvoltare

Proiecte majore de infrastructură din Europa au arătat cum istoria poate fi valorificată, nu ascunsă. În LONDRA, proiectul feroviar Crossrail a implicat o colaborare strânsă între autorități și arheologi. Săpăturile au scos la lumină vestigii din Epoca Romană, gropi comune din perioada ciumei și galerii vechi de aproape 200 de ani. Programul de Artă Crossrail a integrat arta și identitatea culturală în designul stațiilor, transformând șantierul într-o amplă cercetare arheologică.

La AMSTERDAM, construirea liniei de metrou Nord-Sud, la adâncimi de peste 20 de metri, a fost acompaniată de proiectul „Below the Surface”. Acesta a identificat sute de mii de artefacte, de la unelte din Epoca de Piatră la obiecte din istoria recentă, precum telefoanele mobile. Autoritățile olandeze au investit în conservarea și expunerea acestor descoperiri, demonstrând un respect profund pentru istoria subterană.

ROMA a oferit, la rândul său, un exemplu de inginerie pusă în slujba culturii. Inaugurarea stației Colosseo pe Linia C a metroului a implicat tehnici precum înghețarea solului pentru protejarea vestigiilor fragile. Pe parcursul a 11 ani de lucrări, au fost descoperite și ulterior expuse publicului puțuri antice, cazărmi militare și mozaicuri. La FEL, în SALONIC, stația Venizelou a metroului a fost proiectată pentru a păstra un „bulevard” antic pavat, permițând vizitatorilor să pășească, literal, pe urmele istoriei.

Neglijența istorică în Capitală

În contrast cu abordările europene, BUCUREȘTIUL pare captiv într-o mentalitate de ignoranță. La Planșeul Unirii, scuzele invocate, precum siguranța și fluidizarea traficului, au fost folosite ca paravan pentru ștergerea memoriei urbane. Descoperirile arheologice au fost ținute secrete, protejate sub pretextul drepturilor de autor.

Pe șantierul de pe Armand Călinescu, situația pare să se repete. În timp ce în LONDRA sau AMSTERDAM excavatoarele se opresc respectuos în fața istoriei, în București se aruncă gunoaie peste zidurile descoperite. Această atitudine contribuie la formarea unor cetățeni dezrădăcinați, deconectați de istoria locului unde trăiesc. Un spațiu public lipsit de memorie nu poate solicita respect din partea locuitorilor săi, iar respectul trebuie să vină de la autorități, nu doar o dată la patru ani.

Apariția așa-zisului „suveranism de mușama”, care glorifică istoria antică în timp ce distruge vestigiile reale sub șenilele excavatoarelor, reprezintă o ipocrizie flagrantă. Aceste practici nu fac decât să alimenteze acuzațiile că „Europa ne distruge”, în loc să recunoască responsabilitatea locală în distrugerea propriei memorii istorice.

Sursa: Buletin.de