Conform Economistul.ro: Legea Biodiversității, o oportunitate ratată pentru agricultura românească?

Parlamentul ROMÂNIEI a adoptat, în ședința extraordinară din 6 august 2026, Legea privind Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030. Actul normativ, vital pentru deblocarea unei tranșe PNRR de aproximativ 972 de milioane de euro, marchează o schimbare structurală: protecția mediului devine indisolubil legată de subvenționarea fermelor. Cu toate acestea, o analiză atentă a textului final, corelată cu Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice, dezvăluie un paradox. Deși agricultura ecologică este recunoscută oficial ca soluție pentru biodiversitate, ambițiile naționale rămân modeste comparativ cu cele europene.

Compromisul pesticidelor în Parlament

Traseul legislativ al strategiei a fost unul complicat. După ce Guvernul a aprobat inițial documentul ca Hotărâre de Guvern pe 23 iulie 2026, acesta a fost retras pe 28 iulie 2026, Comisia Europeană cerând un act normativ cu putere de lege. Textul, trecut în regim de urgență prin comisii, a suferit modificări semnificative sub influența lobby-ului agriculturii convenționale. Forma inițială prevedea o reducere matematică cu 50% a pesticidelor și fertilizanților sintetici utilizați. Forma finală aprobată a transformat această țintă într-o obligație de „diminuare a riscurilor de poluare”.

Asociația INTER-BIO consideră că acest compromis semantic poate îngreuna raportările viitoare către Bruxelles. Întrebarea principală este cum se poate măsura „riscul” fără o reducere fizică a substanțelor folosite. Cea mai sigură metodă de a scădea riscul chimic este extinderea suprafețelor ecologice certificate, unde astfel de inputuri sunt complet interzise. Normele de aplicare ale noii Legi a Biodiversității nu recunosc pe deplin rolul central al agriculturii ecologice în restaurarea naturii.

Ambiții modeste sub veșmânt european

Strategia europeană „De la fermă la furculiță” și-a propus atingerea unui procent de 25% suprafețe agricole ecologice până în 2030. România, în schimb, se situează pe ultimele locuri în UE, cu doar aproximativ 5,7% din suprafața agricolă utilizată certificată ecologic, conform raportului FIBL 2026. Planul Strategic Național și-a asumat o țintă modestă, sub 6% pentru anul 2030. INTER-BIO avertizează că, fără stimulente financiare clare, inclusiv din fondurile de biodiversitate, România va rămâne un exportator de materie primă brută, ratând tranziția verde.

Costin Lianu, președintele INTER-BIO, a declarat: „România are șansa istorică de a folosi banii din PNRR nu doar pentru a bifa un jalon birocratic, ci pentru a deveni un lider regional în agroecologie. Susținem cu fermitate că biodiversitatea nu se salvează lăsând pământul în pârloagă, ci sprijinind activ fermierii ecologici. Cu o țintă de doar 5,7% suprafață ecologică pentru 2030 e greu să sperăm că refacem 30% din ecosistemele degradate folosind aceleași chimicale intensive ca până acum.”

Planul Național de Acțiune semnalează o problemă structurală: peste 80% din producția ecologică internă este exportată ca materie primă brută. În același timp, sectoarele cu valoare adăugată ridicată, precum legumele, fructele, lactatele și produsele procesate bio, sunt deficitare pe piața autohtonă. Pentru ca noua Lege a Biodiversității să fie o oportunitate economică, se impun măsuri precum investiții în logistică pentru sectorul bio, introducerea de cote obligatorii de alimente ecologice în achizițiile publice și publicarea unor date transparente care să separe suprafețele bio cu adevărat productive de cele folosite doar pentru subvenții. INTER-BIO propune ca fondurile PNRR să fie direcționate prioritar către fermierii ecologici, să se stabilească indicatori reali de risc și să se sprijine utilizarea semințelor tradiționale, adaptate climatic.

Sursa: Economistul.ro