Conform Economistul.ro: Transportul aerian comercial este considerat de autoritățile europene un sector cu risc ridicat în ceea ce privește respectarea regulilor de mobilitate a lucrătorilor și a contribuțiilor sociale. Cu toate acestea, această percepție a riscului nu se reflectă în numărul controalelor sau în resursele alocate de majoritatea statelor membre. Un studiu al Autorității Europene a Muncii (ELA) relevă că 75% dintre autoritățile naționale participante la un sondaj identifică cel puțin o zonă de risc în aviație, însă doar 15% consideră sectorul o prioritate.

Mobilitatea ridicată complică verificările

Mobilitatea ridicată a piloților și echipajelor de cabină complică verificarea contractelor, contribuțiilor sociale și a legislației aplicabile atunci când activitatea se desfășoară în mai multe state. Inspectorii se confruntă cu dificultăți în stabilirea locului unde echipajele lucrează efectiv, accesul la informații și zonele securizate ale aeroporturilor, contractele complexe și cooperarea lentă dintre autoritățile din state diferite. Riscul este perceput cel mai frecvent în aplicarea regulilor privind detașarea lucrătorilor (62%), coordonarea securității sociale (61%) și corectitudinea aranjamentelor contractuale (58%).

Resurse limitate în ciuda riscurilor identificate

În ciuda evaluării riscului, 38% dintre autoritățile naționale declară că verificarea aviației nu este o prioritate pentru instituția lor, în timp ce doar 15% o consideră prioritară. Mai mult, 62% dintre respondenți spun că activitatea din acest sector consumă doar o mică parte din resursele instituției. Controalele sunt declanșate frecvent de plângeri ale angajaților sau sindicatelor, iar 64% dintre respondenți afirmă că numărul inspecțiilor a rămas aproximativ neschimbat în ultimii cinci ani. Acest dezechilibru între riscul perceput și resursele alocate ridică semne de întrebare cu privire la protecția angajaților din sector.

În UE, aproximativ 394.500 de persoane lucrau ca personal navigant în 2024. Acest număr, deși relativ mic, reprezintă 0,3% din totalul ocupării forței de muncă. Complexitatea juridică și mobilitatea specifică acestui domeniu, unde un singur raport de muncă poate avea legături cu mai multe jurisdicții, justifică, conform raportului ELA, o capacitate sporită de monitorizare. Cu toate acestea, datele colectate indică faptul că nivelul controalelor și resursele alocate în multe state UE rămân sub nivelul riscului perceput chiar de autoritățile responsabile.

Sursa: Economistul.ro