Conform Economistul.ro: Dificultăți în stabilirea angajatorului și a contribuțiilor sociale în aviație

Autoritățile de control din Uniunea Europeană se confruntă cu dificultăți majore în stabilirea corectă a angajatorului și a statului unde trebuie plătite contribuțiile sociale pentru personalul navigant din aviația comercială. Contractele complexe, bazele operaționale schimbătoare și activitatea desfășurată în mai multe state fac ca identificarea reală a raportului de muncă și a obligațiilor sociale să fie o sarcină anevoioasă. Un raport recent al Autorității Europene a Muncii (ELA) scoate la iveală probleme precum pseudo-independența, certificate sociale lipsă și o fragmentare a responsabilităților care complică demersurile de verificare.

Pseudo-independență și intermediari în lanțul contractual

Aproape jumătate dintre autoritățile participante la un sondaj al ELA au raportat cazuri de nerespectare a regulilor privind securitatea socială în sectorul aviatic. 46% dintre respondenți au semnalat aceste probleme, în timp ce 36% au întâlnit situații în care personalul navigant era clasificat drept independent, deși circumstanțele indicau o relație de angajare. Aceste situații sunt amplificate de utilizarea frecventă a agențiilor de muncă temporară, a activității independente prin intermediari și a diferitelor forme de leasing al aeronavelor și echipajelor. Deși aceste structuri contractuale nu sunt ilegalități în sine, ele pot fi folosite pentru a ascunde relația reală de muncă sau pentru a împiedica stabilirea corectă a contribuțiilor sociale și a drepturilor lucrătorilor.

Un exemplu elocvent este cel semnalat de autoritățile din Polonia, unde activitatea independentă trebuia, în practică, reclasificată ca raport de muncă. De asemenea, au fost identificate cazuri în care o persoană avea un contract de muncă cu o entitate și un contract civil cu alta, chiar dacă activitatea era realizată în beneficiul primei companii, ceea ce ducea la reducerea contribuțiilor sociale datorate. Aceste practici ridică semne de întrebare cu privire la protecția lucrătorilor și la echitatea sistemului de contribuții sociale.

Complexitatea bazelor operaționale și aplicarea legislației

Stabilirea bazei operaționale („home base”) a personalului navigant este crucială pentru determinarea legislației de securitate socială aplicabile. Conform normelor europene, baza este definită ca locul unde membrul echipajului își începe și își încheie în mod normal activitatea, iar operatorul nu îi asigură cazarea. În mod normal, activitatea este considerată desfășurată în statul unde se află această bază, indiferent dacă persoana este angajat sau independentă. Cu toate acestea, autoritățile trebuie să verifice dacă baza declarată de companie corespunde modului în care echipajul își desfășoară efectiv activitatea.

Schimbările temporare între baze pot adăuga un alt strat de complexitate. Deși o mutare pe termen scurt nu determină automat transferul într-un alt sistem de securitate socială, o relocare permanentă sau pe termen lung poate influența atât „home base”, cât și legătura reală a lucrătorului cu un anumit stat. Acest lucru poate genera efecte diferite asupra legislației muncii, a regulilor de detașare și a sistemului de securitate socială, obligând autoritățile să analizeze fiecare situație în parte.

În acest context, numeroase state membre au introdus derogări specifice de la regulile privind detașarea personalului navigant, modificând obligațiile asociate detașării, dar nu eliminând protecțiile oferite de legislația muncii sau securitatea socială. Diferențele de interpretare și aplicare a conceptelor precum „home base” sau „operational base” între state creează provocări suplimentare pentru companiile și autoritățile care operează transfrontalier. De aceea, ELA recomandă clarificarea acestor concepte și un schimb mai bun de informații între autoritățile naționale.

Sursa: Economistul.ro