Conform Bursa: „Agricultura e loterie, dom’le!” – ecoul anilor ’90 persistă în peisajul agricol românesc.

După Revoluția din 1989, odată cu procesul complex de retrocedare a pământurilor și apariția primelor forme de organizare agricolă, mai mari decât gospodăriile individuale, fraza „Agricultura e loterie, dom’le!” a devenit un laitmotiv. Această zicală, născută din incertitudinea și volatilitatea pieței, reflecta dificultățile cu care se confruntau fermierii români într-o tranziție spre o economie de piață, unde factori imprevizibili, de la vreme la fluctuațiile prețurilor, puteau transforma o recoltă promițătoare într-un eșec costisitor.

Provocările tranziției agricole postcomuniste

Primii ani ai perioadei postcomuniste au adus cu sine o transformare radicală a sectorului agricol. Desființarea colectivelor și împroprietărirea țăranilor cu terenuri, deși un pas necesar, a generat fragmentarea proprietăților și dificultăți în mecanizarea și eficientizarea producției. Mulți dintre cei care au primit pământuri nu aveau experiența necesară pentru a gestiona o afacere agricolă, iar accesul la resurse financiare și tehnologice era limitat.

Întreprinderile agricole nou înființate, adesea formate din terenuri retrocedate sau preluate, se luptau să găsească un model de funcționare sustenabil. Lipsa unei strategii clare la nivel național și competiția acerbă, atât pe piața internă, cât și cea europeană, au accentuat sentimentul de imprevizibilitate. Această „loterie” agricolă a contribuit la un flux constant de migrație spre zone urbane sau spre alte țări, în căutarea unor oportunități economice mai stabile.

Impactul incertitudinii asupra fermierilor

Fermierii din acea perioadă erau nevoiți să navigheze printr-un peisaj plin de necunoscute. Prețurile la inputuri, precum semințele, îngrășămintele și carburanții, erau supuse unor fluctuații mari, în timp ce prețurile de desfacere ale produselor agricole erau greu de anticipat. Condițiile meteorologice, adesea extreme, puteau compromite recolta într-un timp foarte scurt, adăugând un strat suplimentar de risc.

Absența unor mecanisme eficiente de asigurare agricolă și a unor subvenții predictibile a lăsat fermierii la cheremul destinului. Mulți au renunțat la agricultură, în timp ce alții au continuat, sperând la o campanie agricolă mai bună anul următor. Această mentalitate a supraviețuirii, mai degrabă decât a dezvoltării, a marcat o generație de producători agricoli.

România continuă să fie un producător agricol important în Uniunea Europeană, sectorul contribuind semnificativ la PIB-ul țării.

Sursa: Bursa