Ungaria: Tabu sfărâmat după 30 de ani sub guvernare

Un tabu spart după decenii de tăcere

Decizia de a construi pragul pe Dunăre sparge un tabu în peisajul politic și profesional al Ungariei. Subiectul construcțiilor hidrotehnice pe fluvii a fost evitat cu consecvență de la schimbarea regimului politic din 1989, amintirea proiectului eșuat de la Nagymaros planat asupra oricăror discuții similare. Abia în ultimele două săptămâni, o dezbatere publică intensă a adus în prim-plan necesitatea unor astfel de intervenții.

Totul a început pe 27 iulie, când Fundația Pentru Creștere Armonioasă a publicat un document despre managementul apei. Acesta propunea transformarea sistemului de canale din țară prin construirea a 3.000-5.000 de structuri de reglare a nivelului apei, cu un cost estimat la 200 de miliarde de forinți. Documentul ridica și problema construcției unor astfel de obiective la Adony și Fajsz, cu un cost de aproximativ 350 de miliarde de forinți.

Argumentul principal al documentului era că albia Dunării a coborât cu 1-1,5 metri în ultimii 50 de ani, punând în pericol sursele de apă potabilă din pânza freatică, zonele umede care se usucă, inclusiv Gemenc, navigația internațională și răcirea centralei nucleare de la Paks.

Criza de la Paks declanșează acțiunea

Situația a devenit critică la începutul lunii august. Pe 1 august, primul bloc al centralei de la Paks și-a oprit turbina, iar în zilele următoare, aproape toate cele patru reactoare au fost la un pas de oprire. Pe 4 august, premierul a anunțat că unitatea se afla la câțiva milimetri distanță de o defecțiune totală.

Această criză a intensificat dezbaterea. Pe 3 august, Bardos Deak Peter, președintele Duna Charta, a argumentat împotriva barajelor, susținând că problema nu este lipsa apei, ci dimensionarea greșită a prizelor de apă pentru răcire ale centralei încă din 1975. El a avertizat că un fluviu barat ar duce la creșterea temperaturii apei și la depășirea limitelor ecologice.

Gyorgy Laszlo, autorul documentului de la Fundația Pentru Creștere Armonioasă, a replicat a doua zi, subliniind că nivelul apei, debitul și temperatura sunt aspecte distincte. El a propus chiar posibilitatea unei instalații cu curs inferior, complet deschisă, menită în primul rând să regleze nivelul apei.

Pe 5 august, Gyorgy Laszlo a prezentat trei soluții tehnice temporare: un prag temporar, o etanșare cu palplanșe și pomparea de mare putere. El a subliniat că este necesar să se gândească în termeni de zile și săptămâni, nu luni, amintind un precedent din 1983, când un sistem temporar de răcire a fost pus în funcțiune în mai puțin de două săptămâni pe o Dunăre extrem de secată.

Soluția guvernamentală: praguri și barje

Decizia guvernului de miercuri este o sinteză a acestor discuții. Pe lângă construcția pragului de fund, în proiect sunt incluse pregătirile pentru scufundarea controlată a două barje de 80 de metri, care ar putea ridica nivelul apei cu până la 20 de centimetri pe termen scurt. Designul este realizat de Universitatea Tehnică din Budapesta, coordonarea este asigurată de generalul Kadar Pal, iar aproximativ o sută de soldați lucrează la fața locului în regim de 24 de ore.

Investiția de 6 miliarde de forinți, comparativ cu pierderile lunare de 50 de miliarde de forinți generate de întreruperea producției centralei, se aliniază logicii de rentabilitate susținută de promotorii intervențiilor.

Guvernul a declarat intervenția drept management de criză și investiție prioritară. Ministrul a menționat că un prag similar a mai fost construit la Dunakiliti în 1995, dar de atunci nu au mai fost realizate lucrări similare pe fluviu. Totuși, principala obiecție a Duna Charta, referitoare la încălzirea apei și la limitările de temperatură independente de nivelul acesteia, nu a fost rezolvată prin această măsură.

Astfel, deși toate problemele nu au dispărut, un pas important a fost făcut prin deschiderea dezbaterii publice pe tema soluțiilor posibile.

Sursa: Index.hu